*Cum să: Auzi vocea lui Dumnezeu* Unul dintre cele mai mari beneficii ale mântuirii noastre trebuie să fie acela de a-L auzi pe Dumnezeu vorbindu-ne personal. Nu poate exista o relație intimă cu Tatăl nostru ceresc fără ea. Dar, oricât de ușor este pentru noi să vorbim cu El, creștinului obișnuit îi este greu să-I audă vocea. Nu așa a vrut Domnul să fie. A învăța să deosebești clar vocea lui Dumnezeu este de neprețuit. În loc să trecem orbește prin viață, putem avea înțelepciunea lui Dumnezeu să ne călăuzească și să ne protejeze. Nu există nicio persoană care să primească această scrisoare care să nu-și poată avea viața transformată radical, auzind mai bine vocea Domnului. Cea mai gravă problemă conjugală este la un cuvânt de la Domnul de la o întoarcere totală. Dacă ai boală sau boală, un cuvânt viu de la Domnul te va vindeca instantaneu. Dacă ești în criză financiară, Domnul știe exact cum să-ți schimbe situația. Este doar o chestiune de a-I auzi vocea. Domnul ne vorbește în mod constant și ne dă îndrumarea Sa. Niciodată Domnul nu este cel care nu vorbește, ci noi suntem cei care nu auzim. Isus a făcut câteva declarații radicale despre auzirea vocii Sale în Ioan 10:3-5. El vorbea despre Sine ca Păstorul oilor și singura cale de a intra în stână. „Îi deschide portarul; iar oile aud glasul lui; şi el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară. Și când își scoate oile, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că ei cunosc glasul Lui. Și nu vor urma un străin, ci vor fugi de el, căci ei nu cunosc glasul străinilor.” Observați că El a spus în versetul 3: Oile Lui aud glasul Lui. El nu a spus că oile Sale POT să audă glasul Lui sau TREBUIE să audă glasul Lui. El a făcut declarația emfatică că oile Sale ÎI aud vocea. Majoritatea creștinilor ar pune la îndoială acuratețea acestei afirmații, deoarece experiențele lor nu se potrivesc. Dar nu ceea ce a spus Isus este greșit; toți credincioșii adevărați pot și aud vocea lui Dumnezeu; pur și simplu nu recunosc ceea ce aud ca fiind vocea lui Dumnezeu. Posturile de radio și televiziune transmit douăzeci și patru de ore pe zi, șapte zile pe săptămână; dar le auzim doar când pornim receptorul și îl acordăm. Neauzirea semnalului nu înseamnă că stația nu transmite. La fel, Dumnezeu transmite în mod constant vocea Sa oilor Sale, dar puțini sunt porniți și acordați. Majoritatea creștinilor sunt ocupați să-l roage pe Dumnezeu în rugăciune să transmită atunci când problema este la receptorii lor. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne reparăm receptorii – să credem că Dumnezeu vorbește deja și să începem să asculte. Cu toate acestea, asta necesită timp, efort și concentrare. Stilul de viață al creștinului obișnuit este atât de ocupat, încât nu este propice pentru a auzi vocea lui Dumnezeu. De exemplu, care este răspunsul tău tipic la întrebarea „Ce mai faci?” Mulți dintre voi probabil răspundeți la ceva despre a fi foarte ocupat. Adesea spun: „Sunt mai ocupat decât un cuier de hârtie cu un singur braț”. Toți par să fim mai ocupați ca niciodată și acesta este unul dintre MARELE motive pentru care nu auzim mai bine vocea Domnului. Suntem prea ocupați. Psalmul 46:10 spune: „Stai liniştit şi ştii că Eu sunt Dumnezeu”. În liniște, nu în ocupație, ne acordăm urechile spirituale pentru a auzi vocea lui Dumnezeu. Domnul ne vorbește întotdeauna cu acea „voce liniștită, mică” (1 Regi 19:12, sublinierea mea), dar adesea este înecat în mijlocul tuturor frământărilor vieții noastre de zi cu zi. În al doilea rând, și acest lucru este foarte important, de cele mai multe ori confundam vocea Domnului cu propriile noastre gânduri. Asta e corect. Am spus că glasul Domnului vine la noi în propriile noastre gânduri. Ioan 4:24 spune: „Dumnezeu este Duh; și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” Aceasta înseamnă că comunicarea cu Dumnezeu este Duh la spirit, nu creier la creier sau gură la ureche, felul în care comunicăm în domeniul fizic. Domnul vorbește spiritelor noastre, nu în cuvinte, ci în gânduri și impresii. Apoi spiritele noastre ne vorbesc cu cuvinte precum: „Cred că Domnul vrea să fac asta sau asta”. Domnul nu spune de obicei „Tu faci asta sau asta”, dar El îți va impresiona spiritul să facă ceva, iar apoi spiritul tău spune: „Cred că ar trebui să fac… . .” Prin urmare, adesea ne lipsește conducerea Domnului, crezând că sunt propriile noastre gânduri. Fiecare dintre noi a făcut ceva prostesc și după aceea a spus: „Știam că este un lucru greșit de făcut”. Nu ne-am simțit bine în privința deciziei noastre, dar am urmat logica sau presiunea doar pentru a descoperi că impresia noastră a fost de fapt Domnul care ne vorbea. Am învățat asta pe calea grea în timp ce păstoram în Pritchet, Colorado. Toți bătrânii bisericii erau combinatori obiceii. Șase luni pe an, ei erau plecați după recoltarea grâului. Au insistat să hirotonim un alt prezbiter care să fie mereu acolo. Nu aveam nimic împotriva alegerii lor pentru prezbiter, dar când mă rugam pentru acest bărbat și soția lui, nu m-am simțit corect să-l hirotonesc ca prezbiter. Cu toate acestea, fiind bărbat, am mers cu logica în loc de inima mea. În două săptămâni de la plecarea celorlalți la recolta de grâu, acest nou bătrân s-a transformat în diavolul însuși. În rapoartele lui către bătrâni, el m-a acuzat că am furat bani de la biserică, că am săvârșit adulter, am băut, am fumat și tot ce vă puteți imagina. A fost o experiență teribilă. De îndată ce acest om și-a arătat adevăratele culori, am știut în inima mea că sentimentele și gândurile pe care le aveam erau Domnul care mi-a vorbit și le-am respins ca fiind ale mele. Am luat chiar atunci o decizie că nu mi-aș mai ignora niciodată inima. Psalmul 37:4 spune: „Bucurați-vă și în Domnul; și el îți va da dorințele inimii tale.” Acest verset a fost adesea interpretat ca însemnând că Domnul îți va da orice vrei și a fost folosit pentru a justifica egoismul, lăcomia și chiar adulterul. Dar nu înseamnă că Domnul îți va da orice vrei; înseamnă că atunci când Îl cauți pe Domnul, El își va pune dorințele sau dorințele Sale în inima ta. El va face ca dorințele Sale să devină dorințele tale. Domnul îți schimbă „dorința”. Odată plănuiam o excursie în Costa Rica, un loc în care fusesem înainte și în care eram încântat să mă întorc. Totuși, în timp ce mă rugam pentru asta, mi-am pierdut dorința de a merge. În schimb, chiar mi-a fost frică să merg. Primul lucru pe care l-am făcut când s-a întâmplat asta a fost să mă asigur că-l caut cu adevărat pe Domnul din toată inima. În timpul unei călătorii, am petrecut șaptesprezece ore rugându-mă în limbi și, cu cât mi-am rămas mai mult mintea la Domnul, cu atât mai puțin îmi doream să mă întorc în Costa Rica. Numai pe baza acestui lucru, am anulat călătoria. Când oamenii din Costa Rica au întrebat de ce, tot ce le-am putut spune a fost că nu vreau să merg. A fost greu de făcut și nu sunt sigur că au înțeles. Avionul pentru care îmi rezervasem zborul s-a prăbușit la decolare din Mexico City, ucigând toate cele 169 de persoane aflate la bord. Domnul m-a avertizat despre asta și mi-a salvat viața, nu spunând „Nu mergeți în Costa Rica”, ci comunicându-mi spiritului și luându-mi dorința de a merge. Acesta este modul dominant în care Domnul ne vorbește și adesea ne lipsește acest tip de comunicare. Una dintre cele mai importante decizii din viața mea a venit în 1968. Eram la facultate când Domnul mi-a atins radical viața și toate dorințele mele s-au schimbat. Nu mai voiam să fiu la facultate și, în urma acelor noi dorințe, am luat decizia să renunț la școală. Apoi s-a dezlănțuit tot iadul. Mama nu a înțeles și s-a lăsat să-mi vorbească pentru o vreme. Liderii din biserica mea mi-au spus că am auzit de la diavol. Am fost să pierd 350 de dolari pe lună din sprijinul guvernamental din partea asigurărilor sociale a tatălui meu și mi-aș pierde amânarea de la proiect. Fără amânare, am avut șanse mari să ajung în Vietnam. Din cauza acestor reacții adverse la decizia mea, m-am dat înapoi o vreme și am fost absolut nefericit. Acest lucru a continuat două luni până când nu am mai suportat, iar într-o noapte Domnul mi-a vorbit în sfârșit prin Romani 14:23, care spune: „Tot ce nu este din credință este păcat”. Mi-am dat seama că sunt în păcat din cauza nehotărârii. Am hotărât să iau o decizie de credință în acea noapte și să rămân cu ea. În timp ce mă rugam și studiam Cuvântul pentru îndrumare, am găsit Coloseni 3:15, care spune: „Și pacea lui Dumnezeu să stăpânească în inimile voastre”. Domnul mi-a spus că trebuie să mă îndrept în direcția care îmi dă cea mai mare pace. Să fiu sincer, nu am avut pace totală în nicio direcție, dar așa cum un arbitru trebuie să ia o decizie și să rămână cu ea, a trebuit să fac apelul. Am fost cea mai liniștită în privința renunțării la școală, așa că am apelat și am ieșit din nehotărâre în credință, din câte am înțeles. În douăzeci și patru de ore, Domnul mi-a dat o asemenea confirmare și bucurie încât nu m-am îndoit niciodată de înțelepciunea acestei decizii de atunci. Acea singură decizie, poate mai mult decât oricare alta, mi-a pus viața pe un curs care m-a adus acolo unde sunt astăzi. Sunt convins că plin de milă Tatăl nostru ceresc vorbește în mod constant fiecăruia dintre copiii Săi, oferindu-ne toate informațiile și îndrumările de care avem nevoie pentru a fi biruitori totali. Nu există nicio problemă cu transmițătorul Său; receptorul nostru are nevoie de ajutor. Am un album didactic din trei părți intitulat Cum să: auzi vocea lui Dumnezeu, care explică acest lucru în detaliu. Predau asta în fiecare an studenților noștri CBC din anul II și văd rezultate puternice. Majoritatea oamenilor îl roagă pe Dumnezeu să vorbească, atunci când auzul nostru este cel care trebuie ajustat. Luarea acestei poziții de credință pe care Dumnezeu o vorbește și apoi învățarea să asculte și să asculte vă va transforma relația cu Domnul. Ți-ar putea salva viața așa cum a făcut-o pe a mea.
Leave a Reply