Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc sinucidendu-te
1 Corinteni 6 : 19 – 20
19 Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?
20 Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți-L dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu!
Romani 12 : 19
19 Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „«Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti», zice Domnul”!
1 Ioan 4 : 1
1 Preaiubiților, să nu dați crezare oricărui duh, ci să cercetați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieșit mulți proroci mincinoși.
Apocalipsa 21 : 8
8 Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinători la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.”
Ioan 14 : 15
15 Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.
Efeseni 2 : 10
10 Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.
2 Tesaloniceni 2 : 14 – 15
14 Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătați slava Domnului nostru Isus Hristos.
15 Așadar, fraților, rămâneți tari și țineți învățăturile pe care le-ați primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră!
1 Ioan 1 : 9
9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.
Ioan 18 : 1 – 40
1 După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Lui.
2 Iuda, vânzătorul, știa și el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.
3 Iuda deci a luat ceata ostașilor și aprozii trimiși de preoții cei mai de seamă și de farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme.
4 Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei și le-a zis: „Pe cine căutați?”
5 Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret.” Isus le-a zis: „Eu sunt.” Iuda, vânzătorul, era și el cu ei.
6 Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.
7 El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei.
8 Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați-i pe aceștia să se ducă!”
9 — A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul dintre aceia pe care Mi i-ai dat.” —
10 Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, l-a lovit pe robul marelui-preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.
11 Isus i-a zis lui Petru: „Bagă-ți sabia în teacă! Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”
12 Ceata ostașilor, căpitanul lor și aprozii iudeilor L-au prins deci pe Isus și L-au legat.
13 L-au dus întâi la Ana, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare-preot în anul acela.
14 Și Caiafa era cel ce le dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.”
15 Simon Petru mergea după Isus; tot așa a făcut și un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele-preot și a intrat cu Isus în curtea marelui-preot.
16 Petru însă a rămas afară la ușă. Celălalt ucenic, care îi era cunoscut marelui-preot, a ieșit afară, a vorbit cu portărița și l-a băgat pe Petru înăuntru.
17 Atunci slujnica, portărița, i-a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești unul dintre ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el.
18 Robii și aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea.
19 Marele-preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui.
20 Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe față; totdeauna am învățat norodul în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n-am spus nimic în ascuns.
21 Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia știu ce am spus.”
22 La auzul acestor cuvinte, unul dintre aprozii care stăteau acolo I-a dat o palmă lui Isus și I-a zis: „Așa îi răspunzi marelui-preot?”
23 Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar dacă am vorbit bine, de ce mă bați?”
24 Ana L-a trimis legat la marele-preot Caiafa.
25 Simon Petru stătea acolo și se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva ești și tu unul dintre ucenicii Lui?” El s-a lepădat și a zis: „Nu sunt.”
26 Unul din robii marelui-preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?”
27 Petru iar s-a lepădat. Și îndată a cântat cocoșul.
28 L-au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineața. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce și să poată mânca Paștele.
29 Pilat deci a ieșit afară la ei și le-a zis: „Ce pâră aduceți împotriva omului acestuia?”
30 Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.”
31 Atunci Pilat le-a zis: „Luați-L voi și judecați-L după Legea voastră!” „Nouă nu ne este îngăduit de lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii.
32 — Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară. —
33 Pilat a intrat iarăși în odaia de judecată, L-a chemat pe Isus și I-a zis: „Ești Tu Împăratul iudeilor?”
34 Isus i-a răspuns: „De la tine însuți zici lucrul acesta sau ți l-au spus alții despre Mine?”
35 Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău și preoții cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?”
36 „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar, acum, Împărăția Mea nu este de aici.”
37 „Atunci un Împărat tot ești”, I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”
38 Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”
39 Dar fiindcă voi aveți obicei să vă slobod pe cineva de Paște, vreți să vi-L slobod pe Împăratul iudeilor?”
40 Atunci toți au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Și Baraba era un tâlhar.
Luca 10 : 27
27 El a răspuns: „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
Luca 20 : 36
36 Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Și vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
Romani 10 : 13
13 Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.
Exodul 20 : 1 – 26
1 Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte și a zis:
2 „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului, din casa robiei.
3 Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine.
4 Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.
5 Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc
6 și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.
7 Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul nu-l va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui.
8 Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești!
9 Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău.
10 Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.
11 Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.
12 Cinstește-i pe tatăl tău și pe mama ta, ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău!
13 Să nu ucizi.
14 Să nu preacurvești.
15 Să nu furi.
16 Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.
17 Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”
18 Tot poporul auzea tunetele și sunetul trâmbiței și vedea flăcările muntelui, care fumega. La priveliștea aceasta, poporul tremura și stătea la depărtare.
19 Ei i-au zis lui Moise: „Vorbește-ne tu însuți, și te vom asculta, dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim!”
20 Moise a zis poporului: „Nu vă înspăimântați, căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare și să aveți frica Lui înaintea ochilor voștri, așa încât să nu păcătuiți!”
21 Poporul stătea la depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu.
22 Domnul i-a zis lui Moise: „Așa să le vorbești copiilor lui Israel: «Ați văzut că v-am vorbit din ceruri.
23 Să nu faceți dumnezei de argint și dumnezei de aur ca să-i puneți alături de Mine; să nu vă faceți alți dumnezei.
24 Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ți aduci arderile-de-tot și jertfele de mulțumire, oile și boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine și te voi binecuvânta.
25 Dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite, căci, cum îți vei pune dalta în piatră, o vei pângări.
26 Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ți se descopere goliciunea înaintea lui.»
2 Tesaloniceni 1 : 9
9 Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică de la fața Domnului și de la slava puterii Lui,
Romani 12 : 1
1 Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
Leave a Reply