Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc sensul căsătoriei
Efeseni 5 : 25 – 32
25 Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea,
26 ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,
27 ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană.
28 Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele — ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta se iubește pe sine însuși.
29 Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Biserica;
30 pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui și os din oasele Lui.
31 „De aceea îi va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup.”
32 Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos și despre Biserică).
Leviticul 18 : 22
22 Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie: este o urâciune.
Geneza 2 : 18 – 25
18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
19 Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele.
20 Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului, dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească.
21 Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a adormit. Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei.
22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om.
23 Și omul a zis: „Iat-o în sfârșit pe aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie[2], pentru că a fost luată din om.”
24 De aceea îi va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup.
25 Omul și nevasta lui erau amândoi goi și nu le era rușine.
Matei 19 : 1 – 30
1 După ce a sfârșit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea și a venit în ținutul Iudeei, dincolo de Iordan.
2 După El au mers multe gloate; și acolo i-a vindecat pe cei bolnavi.
3 Fariseii au venit la El și, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare îi este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice pricină?”
4 Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-ați citit că Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască
5 și a zis: «De aceea îi va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup»?
6 Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă!”
7 „Pentru ce dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să-i dea nevestei o carte de despărțire și s-o lase?”
8 Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele, dar de la început n-a fost așa.
9 Eu însă vă spun că oricine își lasă nevasta, în afară de pricină de curvie, și o ia pe alta de nevastă preacurvește; și cine o ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește.”
10 Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul și nevasta lui, nu este de folos să se însoare.”
11 El le-a răspuns: „Nu toți pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.
12 Fiindcă sunt fameni care s-au născut așa din pântecele maicii lor, sunt fameni care au fost făcuți fameni de oameni și sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăția cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească.”
13 Atunci I-au adus niște copilași ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.
14 Și Isus le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei!”
15 După ce Și-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.
16 Atunci s-a apropiat de Isus un om și I-a zis: „Învățătorule, ce bine să fac ca să am viața veșnică?”
17 El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: «Ce bine?» Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile!”
18 „Care?”, I-a zis el. Și Isus i-a răspuns: „«Să nu ucizi; să nu preacurvești; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;
19 să-i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta»; și «să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți».”
20 Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea. Ce-mi mai lipsește?”
21 „Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă!”
22 Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuții.
23 Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția cerurilor!
24 Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.”
25 Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiți de tot și au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?”
26 Isus S-a uitat țintă la ei și le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință.”
27 Atunci Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot și Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?”
28 Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul Omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-ați urmat, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie și veți judeca cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
29 Și oricine a lăsat case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau feciori sau holde pentru Numele Meu va primi însutit și va moșteni viața veșnică.
30 Dar mulți din cei dintâi vor fi cei din urmă și mulți din cei din urmă vor fi cei dintâi.
Efeseni 5 : 31
31 „De aceea îi va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup.”
Geneza 2 : 24
24 De aceea îi va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup.
Efeseni 5 : 31 – 32
31 „De aceea îi va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup.”
32 Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos și despre Biserică).
Efeseni 5 : 22 – 33
22 Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului,
23 căci bărbatul este capul nevestei, după cum și Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului!
24 Și după cum Biserica Îi este supusă lui Hristos, tot așa și nevestele să le fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile.
25 Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea,
26 ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,
27 ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană.
28 Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele — ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta se iubește pe sine însuși.
29 Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Biserica;
30 pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui și os din oasele Lui.
31 „De aceea îi va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup.”
32 Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos și despre Biserică).
33 Încolo, fiecare din voi să-și iubească nevasta ca pe sine, și nevasta să se teamă de bărbat.
Evrei 13 : 4
4 Căsătoria să fie ținută în toată cinstea, și patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu îi va judeca pe curvari și pe preacurvari!
Matei 19 : 4 – 5
4 Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-ați citit că Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască
5 și a zis: «De aceea îi va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup»?
Efeseni 5 : 25
25 Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea,
Deuteronomul 22 : 13 – 21
13 Dacă un om care și-a luat o nevastă și s-a împreunat cu ea o urăște,
14 apoi o învinuiește de lucruri nelegiuite și-i scoate nume rău, zicând: «Am luat-o pe femeia aceasta, m-am apropiat de ea, și n-am găsit-o fecioară»,
15 atunci tatăl și mama fetei să ia semnele fecioriei ei și să le aducă înaintea bătrânilor cetății, la poartă.
16 Tatăl fetei să le spună bătrânilor: «Am dat-o pe fiica mea de nevastă omului acestuia, și el a început s-o urască;
17 acum o învinuiește de lucruri nelegiuite, zicând: ‘N-am găsit-o fecioară pe fiica ta.’ Dar iată semnele fecioriei fetei mele.» Și să desfacă haina ei înaintea bătrânilor cetății.
18 Bătrânii cetății să-l ia atunci pe omul acela și să-l pedepsească;
19 și pentru că a scos nume rău unei fecioare din Israel, să-l osândească la o gloabă de o sută de sicli de argint, pe care să-i dea tatălui fetei. Ea să rămână nevasta lui, și el nu va putea s-o gonească toată viața lui.
20 Dar dacă faptul este adevărat, dacă fata nu s-a găsit fecioară,
21 să o scoată pe fată la ușa casei tatălui ei, să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate și să moară, pentru că a săvârșit o mișelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. Să curățești astfel răul din mijlocul tău.
Romani 13 : 8 – 10
8 Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții, căci cine îi iubește pe alții a împlinit Legea.
9 De fapt: „Să nu preacurvești, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu poftești” și orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
10 Dragostea nu-i face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.
Geneza 2 : 23
23 Și omul a zis: „Iat-o în sfârșit pe aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie[2], pentru că a fost luată din om.”
1 Corinteni 6 : 9
9 Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții,
1 Corinteni 7 : 1 – 16
1 Cu privire la lucrurile despre care mi-ați scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.
2 Totuși, din pricina curviei, fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei.
3 Bărbatul să-și împlinească față de nevastă datoria de soț; și tot așa să facă și nevasta față de bărbat.
4 Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta.
5 Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea; apoi să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre.
6 Lucrul acesta îl spun ca o îngăduință; nu fac din el o poruncă.
7 Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul.
8 Celor neînsurați și văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine.
9 Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.
10 Celor căsătoriți le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat.
11 (Dacă este despărțită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Și nici bărbatul să nu-și lase nevasta.
12 Celorlalți le zic eu, nu Domnul: dacă un frate are o nevastă necredincioasă și ea voiește să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea.
13 Și dacă o femeie are un bărbat necredincios și el voiește să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.
14 Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă, și nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele; altminteri, copiii voștri ar fi necurați, pe când acum sunt sfinți.
15 Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legați: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.
16 Căci ce știi tu, nevastă, dacă îți vei mântui bărbatul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți vei mântui nevasta?
Leave a Reply