Despre ce spune Biblia limba noastră – Toate versetele biblice despre limba noastră

Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc limba noastră

Iacov 3 : 8
8 dar limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.

Proverbele 21 : 23
23 Cine își păzește gura și limba își scutește sufletul de multe necazuri.

Proverbele 18 : 21
21 Moartea și viața sunt în puterea limbii; oricine o iubește îi va mânca roadele.

Matei 12 : 36 – 37
36 Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.
37 Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină și din cuvintele tale vei fi osândit.”

Proverbele 12 : 18
18 Cine vorbește în chip ușuratic rănește ca străpungerea unei săbii, dar limba înțelepților aduce vindecare.

Efeseni 4 : 29
29 Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să le dea har celor ce-l aud.

Iacov 1 : 26
26 Dacă crede cineva că este religios, și nu-și înfrânează limba, ci își înșală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.

Proverbele 15 : 4
4 Limba dulce este un pom de viață, dar limba stricată zdrobește sufletul.

Psalmul 39 : 1
1 Către mai-marele cântăreților: către Iedutun. Un psalm al lui David Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii cât va sta cel rău înaintea mea.”

Proverbele 6 : 16 – 19
16 Șase lucruri urăște Domnul și chiar șapte Îi sunt urâte:
17 ochii trufași, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,
18 inima care urzește planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău,
19 martorul mincinos, care spune minciuni, și cel ce stârnește certuri între frați.

Matei 5 : 22
22 Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății; și oricine îi va zice fratelui său: «Prostule!» va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: «Nebunule!» va cădea sub pedeapsa focului gheenei.

Iacov 3 : 1 – 18
1 Frații mei, să nu fiți mulți învățători, căci știți că vom primi o judecată mai aspră!
2 Toți greșim în multe feluri. Dacă nu greșește cineva în vorbire, este un om desăvârșit și poate să-și țină în frâu tot trupul.
3 De pildă, dacă le punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul.
4 Iată, și corăbiile, cât de mari sunt, și măcar că sunt mânate de vânturi iuți, totuși sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului.
5 Tot așa, și limba este un mic mădular și se fălește cu lucruri mari. Iată un foc mic ce pădure mare aprinde!
6 Limba este și ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este acela dintre mădularele noastre care întinează tot trupul și aprinde roata vieții, când este aprinsă de focul gheenei.
7 Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de viețuitoare de mare se îmblânzesc și au fost îmblânzite de neamul omenesc,
8 dar limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.
9 Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu.
10 Din aceeași gură ies și binecuvântarea, și blestemul. Nu trebuie să fie așa, frații mei!
11 Oare din aceeași vână a izvorului țâșnește și apă dulce, și apă amară?
12 Frații mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viță să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.
13 Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii!
14 Dar dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului!
15 Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească[1], drăcească.
16 Căci, acolo unde este pizmă și duh de ceartă, sunt tulburare și tot felul de fapte rele.
17 Înțelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică.
18 Și rodul neprihănirii este semănat în pace pentru cei ce fac pace.

1 Petru 2 : 1
1 Lepădați dar orice răutate, orice vicleșug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă și de clevetire

Proverbele 19 : 5
5 Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, și cel ce spune minciuni nu va scăpa.

1 Petru 3 : 10
10 „Căci cine iubește viața și vrea să vadă zile bune să-și înfrâneze limba de la rău și buzele de la cuvinte înșelătoare.

Proverbele 25 : 18
18 Ca un buzdugan, ca o sabie și ca o săgeată ascuțită, așa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său.

Evrei 4 : 12
12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii.

Matei 5 : 33 – 37
33 Ați mai auzit iarăși că li s-a zis celor din vechime: «Să nu juri strâmb, ci să împlinești față de Domnul jurămintele tale.»
34 Dar Eu vă spun: să nu jurați nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu,
35 nici pe pământ, pentru că este așternutul picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat.
36 Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poți face un singur păr alb sau negru.
37 Felul vostru de vorbire să fie: «Da, da; nu, nu»; ce trece peste aceste cuvinte vine de la Cel Rău.

Proverbele 5 : 4
4 dar la urmă este amară ca pelinul, ascuțită ca o sabie cu două tăișuri.

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *