Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc umblând prin credinţă
2 Corinteni 5 : 7
7 pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere.
Evrei 11 : 6
6 Și fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că îi răsplătește pe cei ce-L caută.
Proverbele 3 : 5 – 6
5 Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta!
6 Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările!
2 Corinteni 4 : 16 – 18
16 De aceea noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi.
17 Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă.
18 Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.
Evrei 11 : 1 – 40
1 Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.
2 Pentru că prin aceasta cei din vechime au căpătat o bună mărturie.
3 Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.
4 Prin credință I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Și prin ea vorbește el încă, măcar că este mort.
5 Prin credință a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Și n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci, înainte de mutarea lui, primise mărturia că-I este plăcut lui Dumnezeu.
6 Și fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că îi răsplătește pe cei ce-L caută.
7 Prin credință Noe, când a fost înștiințat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-și scape casa; prin ea el a osândit lumea și a ajuns moștenitor al neprihănirii care se capătă prin credință.
8 Prin credință Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce.
9 Prin credință a venit și s-a așezat el în Țara Făgăduinței ca într-o țară care nu era a lui și a locuit în corturi, ca și Isaac și Iacov, care erau împreună-moștenitori cu el ai aceleiași făgăduințe.
10 Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu.
11 Prin credință și Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioșia Celui ce-i făgăduise.
12 De aceea dintr-un singur om, și încă un om aproape mort, s-a născut o sămânță în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.
13 În credință au murit toți aceștia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut și le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ.
14 Cei ce vorbesc în felul acesta arată deslușit că sunt în căutarea unei patrii.
15 Dacă ar fi avut-o în vedere pe aceea din care ieșiseră, negreșit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea.
16 Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rușine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.
17 Prin credință l-a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare; el, care primise făgăduințele cu bucurie, l-a adus jertfă pe singurul lui fiu;
18 el, căruia i se spusese: „În Isaac vei avea o sămânță care-ți va purta numele”!
19 Căci se gândea că Dumnezeu poate să-l învie chiar și din morți: și, drept vorbind, ca înviat din morți l-a primit înapoi.
20 Prin credință le-a dat Isaac lui Iacov și lui Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile viitoare.
21 Prin credință Iacov, când a murit, i-a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif și „s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său”.
22 Prin credință a pomenit Iosif, când i s-a apropiat sfârșitul, de ieșirea fiilor lui Israel din Egipt și a dat porunci cu privire la oasele sale.
23 Prin credință a fost ascuns Moise trei luni de părinții lui când s-a născut, pentru că vedeau că era frumos copilul și nu s-au lăsat înspăimântați de porunca împăratului.
24 Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25 ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.
26 El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire.
27 Prin credință a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului, pentru că a rămas neclintit, ca și cum L-ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.
28 Prin credință a prăznuit el Paștele și a făcut stropirea sângelui, pentru ca Nimicitorul celor întâi născuți să nu se atingă de ei.
29 Prin credință au trecut ei Marea Roșie ca pe uscat, pe când egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghițiți.
30 Prin credință au căzut zidurile Ierihonului după ce au fost ocolite șapte zile.
31 Prin credință n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiți, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoință.
32 Și ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea dacă aș vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Iefta, de David, de Samuel și de proroci.
33 Prin credință au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, au căpătat făgăduințe, au astupat gurile leilor,
34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oștirile vrăjmașe.
35 Femeile și-au primit înapoi morții lor înviați; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea și au fost chinuiți.
36 Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare,
37 au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, chinuiți, au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți —
38 ei, de care lumea nu era vrednică — , au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului.
39 Toți aceștia, măcar că au fost lăudați pentru credința lor, totuși n-au primit ce le fusese făgăduit,
40 pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să nu ajungă ei la desăvârșire fără noi.
Romani 10 : 17
17 Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.
Romani 4 : 1 – 25
1 Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam?
2 Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
3 Căci ce zice Scriptura? „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”
4 Însă celui ce lucrează plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat;
5 pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce îl socotește pe păcătos neprihănit, credința pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.
6 Tot astfel, și David îl numește fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit.
7 „Ferice”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite!
8 Ferice de omul căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul!”
9 Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiați împrejur sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem că lui Avraam credința „i-a fost socotită ca neprihănire”.
10 Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.
11 Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credință când era netăiat împrejur. Și aceasta, ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiați împrejur, pentru ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta,
12 și ca să fie și tatăl celor tăiați împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiați împrejur, dar și calcă pe urmele credinței aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur.
13 Într-adevăr, făgăduința făcută lui Avraam sau seminței lui, că va moșteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credință.
14 Căci, dacă moștenitori sunt cei ce se țin de Lege, credința este zadarnică, și făgăduința este nimicită,
15 pentru că Legea aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.
16 De aceea moștenitori sunt cei ce se fac prin credință, ca să fie prin har și pentru ca făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru sămânța aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânța aceea care are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,
17 după cum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care învie morții și care cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi.
18 Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Așa va fi sămânța ta.”
19 Și fiindcă n-a fost slab în credință, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit — avea aproape o sută de ani — , nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.
20 El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, I-a dat slavă lui Dumnezeu,
21 deplin încredințat că El ce făgăduiește poate să și împlinească.
22 De aceea credința aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire”.
23 Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”,
24 ci este scris și pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel ce L-a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru,
25 care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat din pricină că am fost socotiți neprihăniți.
Evrei 11 : 1
1 Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.
Ioan 3 : 16
16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
1 Petru 3 : 15
15 Ci sfințiți-L în inimile voastre pe Hristos ca Domn!” Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă,
2 Timotei 3 : 16
16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire,
Efeseni 2 : 8 – 9
8 Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Faptele apostolilor 2 : 38
38 „Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.
Romani 1 : 17
17 deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credință și care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credință.”
Psalmul 91 : 1 – 16
1 Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic
2 zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”
3 Da, El te scapă de lațul vânătorului, de ciumă și de pustiirile ei.
4 El te va acoperi cu penele Lui și te vei ascunde sub aripile Lui, căci scut și pavăză este credincioșia Lui!
5 Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua,
6 nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua-n amiaza mare.
7 O mie să cadă alături de tine și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.
8 Doar vei privi cu ochii și vei vedea răsplătirea celor răi.
9 Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost” și faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare,
10 de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.
11 Căci El le va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale,
12 și ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră.
13 Vei păși peste lei și peste năpârci și vei călca peste pui de lei și peste șerpi.
14 „Fiindcă Mă iubește”, zice Domnul, „de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu.
15 Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi și-l voi proslăvi.
16 Îl voi sătura cu viață lungă și-i voi arăta mântuirea Mea.”
1 Ioan 1 : 8
8 Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în noi.
Evrei 11 : 3
3 Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.
Leave a Reply