Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc ținându-ți cuvântul
1 Ioan 2 : 5
5 Dar cine păzește Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită; prin aceasta știm că suntem în El.
Eclesiastul 5 : 4 – 7
4 Dacă I-ai făcut o juruință lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlinești, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlinește juruința pe care ai făcut-o!
5 Mai bine să nu faci nicio juruință decât să faci o juruință și să n-o împlinești.
6 Nu lăsa gura să te bage în păcat și nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: „M-am pripit”! Pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale și să nimicească lucrarea mâinilor tale?
7 Căci, dacă este deșertăciune în mulțimea viselor, nu mai puțin este și în mulțimea vorbelor; de aceea teme-te de Dumnezeu!
Numeri 30 : 1 – 2
1 Moise le-a vorbit căpeteniilor semințiilor copiilor lui Israel și a zis: „Iată ce poruncește Domnul.
2 Când un om va face o juruință Domnului sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduială, să nu-și calce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieșit din gură.
Matei 5 : 33 – 37
33 Ați mai auzit iarăși că li s-a zis celor din vechime: «Să nu juri strâmb, ci să împlinești față de Domnul jurămintele tale.»
34 Dar Eu vă spun: să nu jurați nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu,
35 nici pe pământ, pentru că este așternutul picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat.
36 Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poți face un singur păr alb sau negru.
37 Felul vostru de vorbire să fie: «Da, da; nu, nu»; ce trece peste aceste cuvinte vine de la Cel Rău.
Deuteronomul 23 : 23
23 Dar să păzești și să împlinești ce-ți va ieși de pe buze, și anume juruințele pe care I le vei face de bunăvoie Domnului, Dumnezeului tău, și pe care le vei rosti cu gura ta.
Matei 5 : 33
33 Ați mai auzit iarăși că li s-a zis celor din vechime: «Să nu juri strâmb, ci să împlinești față de Domnul jurămintele tale.»
Faptele apostolilor 5 : 1 – 10
1 Dar un om numit Anania a vândut o moșioară, cu nevasta sa, Safira,
2 și a oprit o parte din preț cu știrea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă și a pus-o la picioarele apostolilor.
3 Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ți-a umplut Satana inima ca să-L minți pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din prețul moșioarei?
4 Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Și după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s-a putut naște un astfel de gând în inima ta? Nu i-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”
5 Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos și și-a dat sufletul. O mare frică i-a apucat pe toți cei ce ascultau aceste lucruri.
6 Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară și l-au îngropat.
7 Cam după trei ceasuri a intrat și nevasta sa, fără să știe ce se întâmplase.
8 Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât ați vândut moșioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.”
9 Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-ați înțeles între voi să-L ispitiți pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l-au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor lua și pe tine.”
10 Ea a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară și au îngropat-o lângă bărbatul ei.
Leviticul 5 : 4 – 5
4 sau când cineva, vorbind cu ușurință, jură că are să facă ceva rău sau bine și, nebăgând de seamă la început, bagă de seamă mai târziu și se va face astfel vinovat —
5 când cineva deci se va face vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie să-și mărturisească păcatul.
Psalmul 15 : 1 – 4
1 Un psalm al lui David Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt?
2 Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă.
3 Acela nu clevetește cu limba lui, nu-i face rău semenului său și nu aruncă ocară asupra aproapelui său.
4 El îl privește cu dispreț pe cel vrednic de disprețuit, dar îi cinstește pe cei ce se tem de Domnul. El nu-și ia vorba înapoi dacă face un jurământ în paguba lui.
Numeri 30 : 1 – 16
1 Moise le-a vorbit căpeteniilor semințiilor copiilor lui Israel și a zis: „Iată ce poruncește Domnul.
2 Când un om va face o juruință Domnului sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduială, să nu-și calce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieșit din gură.
3 Când o femeie Îi va face o juruință Domnului și se va lega printr-o făgăduială în tinerețea ei și în casa tatălui ei,
4 și tatăl ei va afla de juruința pe care a făcut-o ea și de făgăduiala cu care s-a legat, dacă nu-i zice nimic în ziua când află de juruința ei, toate juruințele ei vor fi primite și orice făgăduială cu care s-a legat ea va fi primită,
5 dar dacă tatăl ei nu-i dă voie în ziua când ia cunoștință de juruința ei, toate juruințele ei și toate făgăduielile cu care se va fi legat ea nu vor avea nicio tărie; și Domnul o va ierta, pentru că nu i-a dat voie tatăl ei.
6 Când se va mărita, după ce a făcut juruințe sau după ce s-a legat printr-un cuvânt ieșit de pe buzele ei,
7 și bărbatul ei va lua cunoștință de lucrul acesta și nu-i va zice nimic în ziua când va lua cunoștință de ele, juruințele ei vor rămâne în picioare și făgăduielile cu care se va fi legat ea vor rămâne în picioare;
8 dar dacă bărbatul ei nu-i dă voie în ziua când ia cunoștință de juruința ei, el va desființa juruința pe care a făcut-o și cuvântul scăpat de pe buzele ei cu care s-a legat ea; și Domnul o va ierta.
9 Juruința unei femei văduve sau despărțite de bărbat, făgăduința cu care se va fi legat ea, va rămâne în picioare pentru ea.
10 Când o femeie, fiind încă în casa bărbatului ei, va face juruințe sau se va lega cu vreun jurământ,
11 și bărbatul ei va afla de lucrul acesta, dacă nu-i zice nimic și n-o oprește, toate juruințele ei vor rămâne în picioare și toate făgăduințele prin care se va fi legat ea vor rămâne în picioare;
12 dar dacă bărbatul ei nu le primește în ziua când află de ele, orice juruință și orice făgăduială ieșite de pe buzele ei nu vor avea niciun preț: bărbatul ei nu le-a primit; și Domnul o va ierta.
13 Bărbatul ei poate întări și bărbatul ei poate desființa orice juruință, orice jurământ cu care se leagă ea ca să-și mâhnească sufletul.
14 Și anume, dacă nu-i zice nimic zi de zi după ce află de lucrul acesta, el întărește astfel toate juruințele și toate făgăduielile cu care s-a legat ea; le întărește pentru că nu i-a zis nimic în ziua când a aflat de ele.
15 Dar dacă nu le primește după ce a trecut ziua în care le-a aflat, va fi vinovat de păcatul nevestei lui.”
16 Acestea sunt legile pe care i le-a dat lui Moise Domnul, ca să aibă putere între un bărbat și nevasta lui, între un tată și fata lui, când ea este în tinerețe și acasă la tatăl ei.
Leave a Reply