Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc semănat semințe
2 Corinteni 9 : 6
6 Să știți: cine seamănă puțin puțin va secera, iar cine seamănă mult mult va secera.
Galateni 6 : 7
7 Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera.
Eclesiastul 11 : 6
6 Dimineața seamănă-ți sămânța și până seara nu lăsa mâna să ți se odihnească, fiindcă nu știi ce va izbuti: aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune!
Proverbele 11 : 24 – 25
24 Unul care dă cu mână largă ajunge mai bogat, și altul care economisește prea mult nu face decât să sărăcească.
25 Sufletul binefăcător va fi săturat, și cel ce-i udă pe alții va fi udat și el.
Geneza 26 : 12
12 Isaac a făcut semănături în țara aceea și a strâns rod însutit în anul acela, căci Domnul l-a binecuvântat.
Luca 8 : 15
15 Sămânța care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl țin într-o inimă bună și curată și fac rod în răbdare.
Luca 8 : 11
11 Iată ce înțeles are pilda aceasta: sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu.
Luca 8 : 5
5 „Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, a fost călcată în picioare și au mâncat-o păsările cerului.
Matei 13 : 1 – 58
1 În aceeași zi Isus a ieșit din casă și ședea lângă mare.
2 O mulțime de noroade s-au strâns la El, așa că a trebuit să Se suie să șadă într-o corabie, iar tot norodul stătea pe țărm.
3 El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde și le-a zis: „Iată, semănătorul a ieșit să semene.
4 Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o.
5 O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.
6 Dar când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că nu avea rădăcini, s-a uscat.
7 O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut și au înecat-o.
8 O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat o sută , altul — șaizeci, și altul — treizeci.
9 Cine are urechi de auzit să audă!”
10 Ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „De ce le vorbești în pilde?”
11 Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.
12 Căci celui ce are i se va da și va avea de prisos; iar de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are.
13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd și, măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg.
14 Și cu privire la ei se împlinește prorocia lui Isaia, care zice: «Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri, și nu veți vedea.
15 Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.»
16 Dar ferice de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud!
17 Adevărat vă spun că mulți proroci și oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, și nu le-au văzut, și să audă lucrurile pe care le auziți voi, și nu le-au auzit.
18 Ascultați dar ce înseamnă pilda semănătorului!
19 Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăție și nu-l înțelege, vine Cel Rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânța căzută lângă drum.
20 Sămânța căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu bucurie,
21 dar nu are rădăcină în el, ci ține până la o vreme; și cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.
22 Sămânța căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor.
23 Iar sămânța căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul — șaizeci, altul — treizeci.”
24 Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în țarina lui.
25 Dar pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină în grâu și a plecat.
26 Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina.
27 Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: «Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?»
28 El le-a răspuns: «Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.» Și robii i-au zis: «Vrei dar să mergem s-o smulgem?»
29 «Nu», le-a zis el, «ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea.
30 Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu!’»”
31 Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa.
32 Grăuntele acesta, într-adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele, dar după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.”
33 Le-a spus o altă pildă, și anume: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.”
34 Isus le-a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde și nu le vorbea deloc fără pildă,
35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.”
36 Atunci Isus le-a dat drumul noroadelor și a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: „Tâlcuiește-ne pilda cu neghina din țarină!”
37 El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului.
38 Țarina este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii Celui Rău.
39 Vrăjmașul care a semănat-o este Diavolul; secerișul este sfârșitul veacului; secerătorii sunt îngerii.
40 Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului.
41 Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi, și ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea
42 și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
43 Atunci cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă!
44 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină. Omul care o găsește o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea.
45 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
46 Și când găsește un mărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are și-l cumpără.
47 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de pești.
48 După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun și aruncă afară ce este rău.
49 Tot așa va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, îi vor despărți pe cei răi din mijlocul celor buni
50 și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
51 Ați înțeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei.
52 Și El le-a zis: „De aceea orice cărturar care a învățat ce trebuie despre Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.”
53 După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.
54 A venit în patria Sa și a început să-i învețe pe oameni în sinagogă; așa că cei ce-L auzeau se mirau și ziceau: „De unde are El înțelepciunea și minunile acestea?
55 Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Și Iacov, Iosif, Simon și Iuda nu sunt ei frații Lui?
56 Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”
57 Și găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este prețuit un proroc mai puțin decât în patria și în casa Lui.”
58 Și n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinței lor.
Galateni 6 : 8
8 Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică.
Geneza 8 : 22
22 Cât va fi pământul, nu vor înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea!”
2 Corinteni 9 : 12
12 Căci ajutorul dat de darurile acestea nu numai că acoperă nevoile sfinților, ci este și o pricină de multe mulțumiri către Dumnezeu.
Deuteronomul 28 : 1 – 14
1 Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind și împlinind toate poruncile Lui pe care ți le dau astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îți va da întâietate asupra tuturor neamurilor de pe pământ.
2 Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine și de care vei avea parte dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău.
3 Vei fi binecuvântat în cetate și vei fi binecuvântat la câmp.
4 Rodul pântecelui tău, rodul pământului tău, rodul turmelor tale, fătul vacilor și al oilor tale, toate acestea vor fi binecuvântate.
5 Coșnița și postava ta vor fi binecuvântate.
6 Vei fi binecuvântat la venirea ta și vei fi binecuvântat la plecarea ta.
7 Domnul îți va da biruință asupra vrăjmașilor tăi care se vor ridica împotriva ta: pe un drum vor ieși împotriva ta, dar pe șapte drumuri vor fugi dinaintea ta.
8 Domnul va face ca binecuvântarea să fie cu tine în grânarele tale și în toate lucrurile pe care vei pune mâna. Te va binecuvânta în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
9 Vei fi pentru Domnul un popor sfânt, cum ți-a jurat El, dacă vei păzi poruncile Domnului, Dumnezeului tău, și vei umbla pe căile Lui.
10 Toate popoarele vor vedea că tu porți Numele Domnului și se vor teme de tine.
11 Domnul te va copleși cu bunătăți, înmulțind rodul trupului tău, rodul turmelor tale și rodul pământului tău în țara pe care Domnul le-a jurat părinților tăi că ți-o va da.
12 Domnul îți va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimită țării tale ploaie la vreme și ca să binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale: vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut.
13 Domnul te va face să fii cap, nu coadă; totdeauna vei fi sus, și niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tău, pe care ți le dau astăzi, dacă le vei păzi și le vei împlini
14 și nu te vei abate nici la dreapta, nici la stânga de la toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să vă duceți după alți dumnezei și să le slujiți.
Geneza 1 : 11
11 Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeață, iarbă cu sămânță, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor și care să aibă în ei sămânța lor pe pământ!” Și așa a fost.
2 Corinteni 9 : 10
10 „Cel ce dă sămânță semănătorului și pâine pentru hrană” vă va da și vă va înmulți și vouă sămânța de semănat și va face să crească roadele neprihănirii voastre.
Faptele apostolilor 20 : 35
35 În toate privințele v-am dat o pildă și v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să-i ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești.»”
Geneza 26 : 12 – 13
12 Isaac a făcut semănături în țara aceea și a strâns rod însutit în anul acela, căci Domnul l-a binecuvântat.
13 Astfel omul acesta s-a îmbogățit și a mers îmbogățindu-se din ce în ce mai mult, până ce a ajuns foarte bogat.
1 Corinteni 9 : 11
11 Dacă am semănat printre voi bunurile duhovnicești, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?
Marcu 4 : 2 – 41
2 Apoi a început să-i învețe multe lucruri în pilde; și, în învățătura pe care le-o dădea, le spunea:
3 „Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene!
4 Pe când semăna, o parte din sămânță a căzut lângă drum: au venit păsările și au mâncat-o.
5 O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc,
6 dar când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat.
7 O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, au înecat-o și n-a dat rod.
8 O altă parte a căzut în pământ bun: a dat rod, care se înălța și creștea; și au adus una treizeci, alta — șaizeci, și alta — o sută.”
9 Apoi a zis: „Cine are urechi de auzit să audă!”
10 Când a fost singur, cei ce erau în jurul Lui, împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde.
11 „Vouă”, le-a zis El, „v-a fost dat să cunoașteți taina Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei ce sunt afară din numărul vostru toate lucrurile sunt înfățișate în pilde,
12 pentru ca , măcar că privesc, să privească și să nu vadă și, măcar că aud, să audă și să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu și să li se ierte păcatele.”
13 El le-a mai zis: „Nu înțelegeți pilda aceasta? Cum veți înțelege atunci toate celelalte pilde?
14 Semănătorul seamănă Cuvântul.
15 Cei înfățișați prin sămânța căzută lângă drum sunt aceia în care este semănat Cuvântul; dar după ce l-au auzit, vine Satana îndată și ia Cuvântul semănat în ei.
16 Tot așa cei înfățișați prin sămânța căzută în locurile stâncoase sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie,
17 dar n-au rădăcină în ei, ci țin până la o vreme și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.
18 Alții sunt cei înfățișați prin sămânța căzută între spini; aceștia sunt cei ce aud Cuvântul,
19 dar năvălesc în ei grijile lumii, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul și-l fac astfel neroditor.
20 Alții apoi sunt înfățișați prin sămânța căzută în pământ bun; aceștia sunt cei ce aud Cuvântul, îl primesc și fac rod: unul treizeci, altul — șaizeci, și altul — o sută.”
21 El le-a mai zis: „Oare lumina este adusă ca să fie pusă sub baniță sau sub pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeșnic?
22 Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit și nimic tăinuit care nu va ieși la lumină.
23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!”
24 El le-a mai zis: „Luați seama la ce auziți! Cu ce măsură veți măsura vi se va măsura: și vi se va da și mai mult.
25 Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce n-are se va lua și ce are.”
26 El a mai zis: „Cu Împărăția lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânța în pământ;
27 fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum.
28 Pământul rodește singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic;
29 și când este copt rodul, pune îndată secera în el, pentru că a venit secerișul.”
30 El a mai zis: „Cu ce vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfățișa?
31 Se aseamănă cu un grăunte de muștar, care, când este semănat în pământ, este cea mai mică dintre toate semințele de pe pământ,
32 dar după ce a fost semănat, crește și se face mai mare decât toate zarzavaturile și face ramuri mari, așa că păsările cerului își pot face cuiburi la umbra lui.”
33 Isus le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-l priceapă.
34 Nu le vorbea deloc fără pildă, dar când era singur laoparte, le lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.
35 În aceeași zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă!”
36 După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care Se afla, așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte corăbii.
37 S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, așa că mai că se umplea corabia.
38 Și El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au deșteptat și I-au zis: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?”
39 El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare.
40 Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteți așa de fricoși? Tot n-aveți credință?”
41 I-a apucat o mare frică și ziceau unii către alții: „Cine este Acesta, de Îl ascultă chiar și vântul și marea?”
2 Împărați 4 : 1 – 456
1 O femeie dintre nevestele fiilor prorocilor i-a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit — și știi că robul tău se temea de Domnul — , și cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei și să-i facă robi.”
2 Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai acasă?” Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.”
3 Și el a zis: „Du-te de cere vase de afară, de la toți vecinii tăi, vase goale, și nu cere puține.
4 Când te vei întoarce, închide ușa după tine și după copiii tăi, toarnă din untdelemn în toate aceste vase și pune-le deoparte pe cele pline!”
5 Atunci ea a plecat de la el. A închis ușa după ea și după copiii ei; ei îi apropiau vasele, și ea turna din untdelemn în ele.
6 Când s-au umplut vasele, ea i-a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas!” Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.” Și n-a mai curs untdelemn.
7 Ea s-a dus de i-a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Și el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul și plătește-ți datoria, iar cu ce va rămâne veți trăi tu și fiii tăi!”
8 Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Și ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea.
9 Ea i-a zis bărbatului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu.
10 Să facem o mică odaie sus, cu ziduri, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo când va veni la noi.”
11 Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus și s-a culcat acolo.
12 El i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Cheam-o pe sunamita aceasta!” Ghehazi a chemat-o, și ea a venit înaintea lui.
13 Și Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Spune-i: «Iată, pentru noi tu ți-ai făcut toată tulburarea aceasta. Noi ce putem face pentru tine? Trebuie să-i vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oștirii?»” Ea a răspuns: „Eu locuiesc liniștită în mijlocul poporului meu.”
14 Și el a zis: „Ce să fac pentru ea?” Ghehazi a răspuns: „Ea n-are fiu, și bărbatul ei este bătrân.”
15 Și el a zis: „Cheam-o!” Ghehazi a chemat-o, și ea a venit la ușă.
16 Elisei i-a zis: „La anul, pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu.” Și ea a zis: „Nu, domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu o amăgi pe roaba ta!”
17 Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei.
18 Copilul s-a făcut mare. Și într-o zi, când se dusese pe la tatăl său la secerători,
19 i-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!” Tatăl i-a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!”
20 Slujitorul l-a luat și l-a dus la mama sa. Și copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază și apoi a murit.
21 Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după ea și a ieșit.
22 L-a chemat pe bărbatul ei și a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu și apoi mă voi întoarce.”
23 Și el a zis: „Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat!” Ea a răspuns: „Fii pe pace!”
24 Apoi a pus șaua pe măgăriță și i-a zis slujitorului său: „Mână și pleacă, să nu oprești pe drum decât când ți-oi spune!”
25 Ea a plecat deci și s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe și i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Iat-o pe sunamita aceea!
26 Acum, aleargă dar înaintea ei și spune-i: «Ești bine? Bărbatul tău și copilul sunt bine?»” Ea a răspuns: „Bine.”
27 Și cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Las-o, căci este tare amărâtă, și Domnul mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi l-a făcut cunoscut.”
28 Atunci ea a zis: „I-am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis eu: «Nu mă amăgi»?”
29 Și Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Încinge-ți mijlocul, ia toiagul meu în mână și pleacă! Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi de sănătate; și dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe fața copilului.”
30 Mama copilului a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” Și el s-a sculat și a mers după ea.
31 Ghehazi le-o luase înainte și pusese toiagul pe fața copilului, dar el n-a dat nici glas, nici semn de simțire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta și a zis: „Copilul nu s-a trezit.”
32 Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui.
33 Elisei a intrat și a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului.
34 S-a suit și s-a culcat pe copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui și s-a întins peste el. Și trupul copilului s-a încălzit.
35 Elisei a plecat, a mers încoace și încolo prin casă, apoi s-a suit iarăși și s-a întins peste copil. Și copilul a strănutat de șapte ori și a deschis ochii.
36 Elisei l-a chemat pe Ghehazi și a zis: „Cheam-o pe sunamită!” Ghehazi a chemat-o, și ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ți fiul!”
37 Ea s-a dus și s-a aruncat la picioarele lui și s-a închinat până la pământ. Și și-a luat fiul și a ieșit afară.
38 Elisei s-a întors la Ghilgal; și în țară bântuia o foamete. Pe când fiii prorocilor ședeau înaintea lui, i-a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe o ciorbă pentru fiii prorocilor!”
39 Unul dintre ei a ieșit pe câmp să culeagă verdețuri; a găsit viță sălbatică și a cules din ea curcubete[1] sălbatice, până și-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăți în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea.
40 Le-au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!” Și n-au putut să mănânce.
41 Elisei a zis: „Luați făină!” A aruncat făină în oală și a zis: „Dă-le oamenilor acestora să mănânce!” Și nu mai era nimic vătămător în oală.
42 A venit un om din Baal-Șalișa. I-a adus pâine din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, și anume douăzeci de pâini de orz și spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă-le oamenilor acestora să mănânce!”
43 Slujitorul său a răspuns: „Cum pot să dau din ele la o sută de inși?” Dar Elisei a zis: „Dă-le oamenilor să mănânce, căci așa vorbește Domnul: «Vor mânca și va mai și rămâne»!”
44 Atunci le-a pus pâinile înainte și au mâncat și le-a mai și rămas, după cuvântul Domnului.
Leave a Reply