sânge

Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc sânge

Leviticul 17 : 11
11 Căci viața[1] trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneți pe altar, ca să slujească de ispășire pentru sufletele voastre, căci prin viața din el face sângele ispășire.»

Ezechiel 16 : 6
6 Atunci Eu am trecut pe lângă tine, te-am văzut tăvălită în sângele tău și am zis: ‹Trăiește chiar și în sângele tău!› Da, ți-am zis: ‹Trăiește chiar și în sângele tău!›

Evrei 9 : 22
22 Și după Lege aproape totul este curățit cu sânge; și fără vărsare de sânge nu este iertare.

1 Ioan 5 : 6
6 El, Isus Hristos, este Cel ce a venit cu apă și cu sânge; nu numai cu apă, ci cu apă și cu sânge; și Duhul este Cel ce mărturisește despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul.

1 Petru 1 : 19
19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.

Evrei 13 : 12
12 De aceea și Isus, ca să sfințească norodul cu însuși sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.

Leviticul 17 : 14
14 Căci viața oricărui trup stă în sângele lui, care este în el. De aceea le-am zis copiilor lui Israel: «Să nu mâncați sângele niciunui trup, căci viața oricărui trup este sângele lui: oricine va mânca din el va fi nimicit.»

1 Ioan 1 : 7
7 Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat.

Geneza 9 : 4
4 Numai carne cu viața ei, adică sângele ei, să nu mâncați!

Leviticul 7 : 27
27 Cine va mânca orice fel de sânge va fi nimicit din poporul său.»”

1 Ioan 5 : 8
8 Și trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul, apa și sângele, și aceștia trei sunt una în mărturisirea lor.

Evrei 9 : 12 – 14
12 și a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veșnică.
13 Căci, dacă sângele taurilor și al țapilor și cenușa unei vaci, stropită peste cei întinați, îi sfințesc și le aduc curățirea trupului,
14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăți cugetul de faptele moarte, ca să-I slujiți Dumnezeului celui viu.

1 Petru 1 : 2
2 după știința mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfințirea lucrată de Duhul, spre ascultarea și stropirea cu sângele lui Isus Hristos: harul și pacea să vă fie înmulțite!

Romani 5 : 9
9 Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu.

Faptele apostolilor 21 : 25
25 Cu privire la neamurile care au crezut, noi am hotărât și le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie.”

Apocalipsa 5 : 9
9 Și cântau o cântare nouă și ziceau: „Vrednic ești Tu să iei cartea și să-i rupi pecețile, căci ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam!

Apocalipsa 1 : 5
5 și din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel Întâi Născut din morți, Domnul împăraților pământului! A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său

Apocalipsa 7 : 14
14 „Doamne”, i-am răspuns eu, „tu știi.” Și el mi-a zis: „Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului.

Matei 26 : 28
28 căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor!

Coloseni 1 : 20
20 și să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât și ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui.

Faptele apostolilor 15 : 1 – 456

1 Câțiva oameni veniți din Iudeea îi învățau pe frați și ziceau: „Dacă nu sunteți tăiați împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.”
2 Pavel și Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe și păreri deosebite, și frații au hotărât ca Pavel și Barnaba și câțiva dintre ei să se suie la Ierusalim, la apostoli și prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînțelegeri.
3 După ce au fost petrecuți de Biserică până afară din cetate, și-au urmat drumul prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea neamurilor la Dumnezeu; și le-au făcut o mare bucurie tuturor fraților.
4 Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de Biserică, de apostoli și de prezbiteri și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.
5 Atunci unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat și au zis că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur și să li se ceară să păzească Legea lui Moise.
6 Apostolii și prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.
7 După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru și le-a zis: „Fraților, știți că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă.
8 Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei și le-a dat Duhul Sfânt ca și nouă.
9 N-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-a curățit inimile prin credință.
10 Acum dar, de ce-L ispitiți pe Dumnezeu și puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l-am putut purta?
11 Ci credem că noi, ca și ei, suntem mântuiți prin harul Domnului Isus.”
12 Toată adunarea a tăcut și i-a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor.
13 Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul și a zis: „Fraților, ascultați-mă!
14 Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Și-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele.
15 Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris:
16 «‘După aceea Mă voi întoarce și voi ridica din nou cortul lui David din prăbușirea lui, îi voi zidi dărâmăturile și-l voi înălța din nou,
17 pentru ca rămășița de oameni să-L caute pe Domnul, ca și toate neamurile peste care este chemat Numele Meu’,
18 zice Domnul, care face aceste lucruri și căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie.»
19 De aceea eu sunt de părere să nu li se pună greutăți acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu,
20 ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate și de sânge.
21 Căci încă din vechime Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.”
22 Atunci apostolii și prezbiterii[2] și întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câțiva dintre ei și să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba. Și i-au ales pe Iuda, zis și Barsaba, și pe Sila, oameni cu vază între frați.
23 Și au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii și frații: către frații dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune!
24 Fiindcă am auzit că unii, plecați dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor și v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea,
25 noi, după ce ne-am adunat cu toții laolaltă cu un gând, am găsit cu cale să alegem niște oameni și să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel,
26 oamenii aceștia care și-au pus în joc viața pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.
27 I-am trimis dar pe Iuda și pe Sila, care vă vor spune prin viu grai aceleași lucruri.
28 Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie,
29 adică să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie, lucruri de care, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși!”
30 Ei deci și-au luat rămas-bun de la Biserică și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate.
31 După ce au citit-o, frații s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea.
32 Iuda și Sila, care și ei erau proroci, i-au îndemnat pe frați și i-au întărit cu multe cuvinte.
33 După câtăva vreme, frații i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimiși.
34 Totuși Sila a găsit cu cale să rămână acolo.
35 Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia și învățau norodul și propovăduiau, cu mulți alții, Cuvântul Domnului.
36 După câteva zile, Pavel i-a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem și să mergem pe la frații din toate cetățile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac!”
37 Barnaba voia să-l ia cu el și pe Ioan, numit Marcu,
38 dar Pavel socotea că nu este bine să-l ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia și nu-i însoțise în lucrarea lor.
39 Neînțelegerea aceasta a fost destul de mare încât să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba l-a luat cu el pe Marcu și a plecat cu corabia la Cipru.
40 Pavel și l-a ales pe Sila și a plecat, după ce a fost încredințat de frați în grija harului Domnului.
41 El a străbătut Siria și Cilicia, întărind bisericile.