rugându-se în limbă

Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc rugându-se în limbă

1 Corinteni 14 : 1 – 40
1 Urmăriți dragostea! Umblați și după darurile duhovnicești, dar mai ales să prorociți!
2 Într-adevăr, cine vorbește în altă limbă nu le vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înțelege și, cu duhul, el spune taine.
3 Cine prorocește, dimpotrivă, le vorbește oamenilor, spre zidire, sfătuire și mângâiere.
4 Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine însuși, dar cine prorocește zidește sufletește biserica.
5 Aș dori ca toți să vorbiți în alte limbi, dar mai ales să prorociți. Cine prorocește este mai mare decât cine vorbește în alte limbi, afară numai dacă tălmăcește aceste limbi, ca să capete biserica zidire sufletească.
6 Într-adevăr, fraților, de ce folos v-aș fi eu dacă aș veni la voi vorbind în alte limbi și dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoștință, nici prorocie, nici învățătură?
7 Chiar și lucrurile neînsuflețite care dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete deslușite, cine va cunoaște ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta?
8 Și dacă trâmbița dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?
9 Tot așa și voi, dacă nu rostiți cu limba o vorbă înțeleasă, cum se va pricepe ce spuneți? Atunci parcă ați vorbi în vânt.
10 Sunt multe feluri de limbi în lume, totuși niciuna din ele nu este fără sunete înțelese.
11 Dar dacă nu cunosc înțelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbește, și cel ce vorbește va fi un străin pentru mine.
12 Tot așa și voi, fiindcă râvniți după daruri duhovnicești, să căutați să le aveți din belșug, în vederea zidirii sufletești a bisericii.
13 De aceea cine vorbește în altă limbă să se roage să aibă și darul s-o tălmăcească.
14 Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.
15 Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea.
16 Altminteri, dacă aduci mulțumiri cu duhul, cum va răspunde: „Amin!” la mulțumirile pe care le aduci tu cel lipsit de daruri, când el nu știe ce spui?
17 Negreșit, tu Îi mulțumești lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufletește.
18 Îi mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toți.
19 Dar în biserică voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înțelese, ca să-i învăț și pe alții, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.
20 Fraților, nu fiți copii la minte, ci la răutate fiți prunci, iar la minte, fiți oameni mari!
21 În Lege este scris: „«Îi voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă și prin buze străine, și nici așa nu Mă vor asculta», zice Domnul.”
22 Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși.
23 Deci, dacă s-ar aduna toată biserica la un loc și toți ar vorbi în alte limbi și ar intra și dintre cei fără daruri sau necredincioși, n-ar zice ei că sunteți nebuni?
24 Dar dacă toți prorocesc și intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredințat de toți, este judecat de toți.
25 Tainele inimii lui sunt descoperite, așa că va cădea cu fața la pământ, I se va închina lui Dumnezeu și va mărturisi că, într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.
26 Ce este de făcut atunci, fraților? Când vă adunați laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învățătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.
27 Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând, și unul să tălmăcească.
28 Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în biserică și să-și vorbească numai lui însuși și lui Dumnezeu.
29 Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, și ceilalți să judece.
30 Și dacă îi este făcută o descoperire unuia care șade jos, cel dintâi să tacă.
31 Fiindcă puteți să prorociți toți, dar unul după altul, pentru ca toți să capete învățătură și toți să fie îmbărbătați.
32 Duhurile prorocilor le sunt supuse prorocilor,
33 căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinților.
34 Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice și Legea.
35 Dacă voiesc să capete învățătură asupra unui lucru, să-i întrebe pe bărbații lor acasă, căci este rușine pentru o femeie să vorbească în biserică.
36 Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el?
37 Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înțeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului!
38 Și dacă cineva nu înțelege, să nu înțeleagă!
39 Astfel deci, fraților, râvniți după prorocire, fără să împiedicați vorbirea în alte limbi!
40 Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rânduială.

Faptele apostolilor 2 : 4
4 Și toți s-au umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

1 Corinteni 14 : 5
5 Aș dori ca toți să vorbiți în alte limbi, dar mai ales să prorociți. Cine prorocește este mai mare decât cine vorbește în alte limbi, afară numai dacă tălmăcește aceste limbi, ca să capete biserica zidire sufletească.

Marcu 16 : 17
17 Iată semnele care îi vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi,

Faptele apostolilor 2 : 1 – 47
1 În Ziua Cincizecimii erau toți împreună în același loc.
2 Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei.
3 Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare dintre ei.
4 Și toți s-au umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
5 Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.
6 Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
7 Toți se mirau, se minunau și ziceau unii către alții: „Toți aceștia care vorbesc nu sunt galileeni?
8 Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia dintre noi în limba noastră, în care ne-am născut?
9 Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,
10 Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirene, oaspeți din Roma, iudei sau prozeliți,
11 cretani și arabi — îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”
12 Toți erau uimiți, nu știau ce să creadă și ziceau unii către alții: „Ce vrea să zică aceasta?”
13 Dar alții își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de must.”
14 Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul și le-a zis: „Bărbați iudei și voi toți cei care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta și ascultați cuvintele mele!
15 Oamenii aceștia nu sunt beți, cum vă închipuiți voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.
16 Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:
17 «‘În zilele de pe urmă’, zice Dumnezeu, ‘voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii, și bătrânii voștri vor visa vise.
18 Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu și vor proroci.
19 Voi face să se arate semne sus în cer și minuni jos pe pământ, sânge, foc și un vârtej de fum;
20 soarele se va preface în întuneric, și luna — în sânge înainte să vină ziua Domnului, ziua aceea mare și strălucită.
21 Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.’»
22 Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți,
23 pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor fără de lege.
24 Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea.
25 Căci David zice despre El: «Eu Îl aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26 De aceea mi se bucură inima și mi se veselește limba; chiar și trupul mi se va odihni în nădejde,
27 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința Morților și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.
28 Mi-ai făcut cunoscute căile vieții și mă vei umple de bucurie cu starea Ta de față.»
29 Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraților, să vă spun fără sfială că a murit și a fost îngropat, și mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi.
30 Fiindcă David era proroc și știa că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că îl va ridica pe unul din urmașii săi pe scaunul lui de domnie,
31 despre învierea lui Hristos a prorocit și a vorbit el când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuința Morților și trupul lui nu va vedea putrezirea.
32 Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori ai Lui.
33 Și acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți și auziți.
34 Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: «Domnul I-a zis Domnului meu: ‘Șezi la dreapta Mea
35 până ce-i voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale!’»
36 Să știe bine dar toată casa lui Israel că Dumnezeu L-a făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care L-ați răstignit voi.”
37 După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă și le-au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?”
38 „Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.
39 Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”
40 Și cu multe alte cuvinte mărturisea, îi îndemna și zicea: „Mântuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos!”
41 Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezați; și în ziua aceea la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.
42 Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni.
43 Fiecare era plin de frică, și prin apostoli se făceau multe minuni și semne.
44 Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau toate de obște.
45 Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia.
46 Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă.
47 Ei Îl lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului norod. Și Domnul îi adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.