Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc pierzându-ți mântuirea
Matei 7 : 21 – 23
21 Nu orișicine-Mi zice: «Doamne , Doamne!» va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
22 Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?»
23 Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege!»
Evrei 6 : 4 – 6
4 Căci cei ce au fost luminați odată și au gustat darul ceresc și s-au făcut părtași Duhului Sfânt
5 și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor,
6 și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși și aduși la pocăință, fiindcă ei Îl răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit.
2 Timotei 2 : 11 – 12
11 Adevărat este cuvântul acesta: „Dacă am murit împreună cu El, vom și trăi împreună cu El.
12 Dacă răbdăm, vom și împărăți împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, și El Se va lepăda de noi.
Ezechiel 18 : 24 – 26
24 Însă dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire și la păcat; de aceea va muri în ele.
25 Voi ziceți: «Calea Domnului nu este dreaptă.» Ascultați dar, casă a lui Israel! Nu este calea Mea dreaptă? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte?
26 Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea și moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii pe care a săvârșit-o.
1 Ioan 2 : 3 – 4
3 Și prin aceasta știm că Îl cunoaștem: dacă păzim poruncile Lui.
4 Cine zice: „Îl cunosc”, și nu păzește poruncile Lui este un mincinos, și adevărul nu este în el.
Romani 2 : 6 – 8
6 care îi va răsplăti fiecăruia după faptele lui:
7 și anume le va da viața veșnică celor ce, prin stăruința în bine, caută slava, cinstea și nemurirea
8 și le va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului și ascultă de nelegiuire.
Evrei 10 : 26 – 28
26 Căci, dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o așteptare înfricoșată a judecății și văpaia unui foc care îi va mistui pe cei răzvrătiți.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
2 Petru 2 : 20 – 22
20 Într-adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” și: „Scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăși în mocirlă.”
Romani 11 : 22
22 Uită-te dar la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și tu.
Evrei 6 : 1 – 20
1 De aceea să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu,
2 învățătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morților și despre judecata veșnică.
3 Și vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu.
4 Căci cei ce au fost luminați odată și au gustat darul ceresc și s-au făcut părtași Duhului Sfânt
5 și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor,
6 și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși și aduși la pocăință, fiindcă ei Îl răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit.
7 Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el și rodește o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu.
8 Dar dacă aduce spini și mărăcini, este lepădat și aproape să fie blestemat și sfârșește prin a i se pune foc.
9 Măcar că vorbim astfel, preaiubiților, totuși de la voi așteptăm lucruri mai bune și care însoțesc mântuirea.
10 Căci Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite osteneala voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, voi, care i-ați ajutorat și îi ajutorați pe sfinți.
11 Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la sfârșit o deplină nădejde,
12 așa încât să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc făgăduințele.
13 Dumnezeu, când i-a dat lui Avraam făgăduința, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine Însuși
14 și a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta și îți voi înmulți foarte mult sămânța!”
15 Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a dobândit făgăduința.
16 Oamenii, ce-i drept, obișnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul este o chezășie care pune capăt oricărei neînțelegeri dintre ei.
17 De aceea și Dumnezeu, fiindcă voia să le dovedească cu mai multă tărie moștenitorilor făgăduinței nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ,
18 pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba și în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte,
19 pe care o avem ca o ancoră a sufletului: o nădejde tare și neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului,
20 unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut „Mare-Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.
Ioan 3 : 18
18 Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
Ioan 10 : 28
28 Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
Ioan 6 : 50 – 71
50 Pâinea care se coboară din cer este de așa fel, ca cineva să mănânce din ea și să nu moară.
51 Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din Pâinea aceasta, va trăi în veac; și Pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii.”
52 La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei și ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?”
53 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă!
54 Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sângele Meu este cu adevărat o băutură.
56 Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu rămân în el.
57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine.
58 Astfel este Pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinții voștri, și totuși au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.”
59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când îi învăța pe oameni în Capernaum.
60 Mulți dintre ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”
61 Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
62 Dar dacă L-ați vedea pe Fiul Omului suindu-Se unde era mai înainte?…
63 Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.
64 Dar sunt unii din voi care nu cred.” — Căci Isus știa de la început cine erau cei ce nu cred și cine era cel ce avea să-L vândă. —
65 Și a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”
66 Din clipa aceea mulți dintre ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El.
67 Atunci Isus le-a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să vă duceți?”
68 „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice.
69 Și noi am crezut și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”
70 Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul din voi este un drac.”
71 — Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece. —
Leave a Reply