nunti

Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc nunti

Geneza 2 : 18 – 25
18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
19 Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele.
20 Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului, dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească.
21 Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a adormit. Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei.
22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om.
23 Și omul a zis: „Iat-o în sfârșit pe aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie[2], pentru că a fost luată din om.”
24 De aceea îi va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup.
25 Omul și nevasta lui erau amândoi goi și nu le era rușine.

Geneza 6 : 1 – 22
1 Când au început oamenii să se înmulțească pe fața pământului și li s-au născut fete,
2 fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase și din toate și-au luat de neveste pe acelea pe care și le-au ales.
3 Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne[10] pururea în om, căci omul nu este decât carne păcătoasă; totuși[11], zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”
4 Uriașii erau pe pământ în vremurile acelea și chiar și după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor și le-au născut ele copii: aceștia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.
5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
6 I-a părut rău Domnului că l-a făcut pe om pe pământ și S-a mâhnit în inima Lui.
7 Și Domnul a zis: „Am să-l șterg de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare și până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.”
8 Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.
9 Iată care sunt urmașii lui Noe. Noe era un om neprihănit și fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.
10 Noe a născut trei fii: Sem, Ham și Iafet.
11 Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin de silnicie.
12 Dumnezeu S-a uitat spre pământ și iată că pământul era stricat, căci orice făptură își stricase calea pe pământ.
13 Atunci Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.
14 Fă-ți o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarți în cămăruțe și s-o tencuiești cu smoală pe dinăuntru și pe dinafară!
15 Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coți în lungime, cincizeci de coți în lățime și treizeci de coți în înălțime.
16 Să faci corabiei o fereastră[12], sus, lată de un cot; ușa s-o pui în latura corabiei și să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc și altul sus.
17 Și iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer care are suflare de viață; tot ce este pe pământ va pieri.
18 Dar cu tine fac un legământ; să intri în corabie tu cu fiii tăi, nevasta ta și nevestele fiilor tăi împreună cu tine!
19 Din tot ce trăiește, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ții vii cu tine: să fie o parte bărbătească și o parte femeiască!
20 Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor și din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ții cu viață!
21 Și tu ia-ți din toate bucatele care se mănâncă și fă-ți merinde din ele, ca să vă slujească de hrană ție și lor!”
22 Așa a și făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.

1 Petru 3 : 1 – 10
1 Tot astfel, nevestelor, fiți-le supuse și voi bărbaților voștri, pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor,
2 când vor vedea felul vostru de trai: curat și în temere!
3 Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor,
4 ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.
5 Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu și le erau supuse bărbaților lor;
6 ca Sara, care-l asculta pe Avraam și-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-ați făcut voi, dacă faceți binele fără să vă temeți de ceva.
7 Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dându-i cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre!
8 Încolo, toți să fiți cu aceleași gânduri, simțind cu alții, iubind ca frații, miloși, smeriți.
9 Nu întoarceți rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântați, căci la aceasta ați fost chemați: să moșteniți binecuvântarea!
10 „Căci cine iubește viața și vrea să vadă zile bune să-și înfrâneze limba de la rău și buzele de la cuvinte înșelătoare.