lupte

Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc lupte

1 Petru 5 : 10
10 Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veșnică, după ce veți suferi puțină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți.

1 Corinteni 10 : 13
13 Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.

Iacov 1 : 2 – 4
2 Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări,
3 ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.
4 Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic.

Romani 14 : 1
1 Primiți-l bine pe cel slab în credință și nu vă apucați la vorbă asupra părerilor îndoielnice!

Romani 8 : 28
28 De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.

Romani 14 : 10 – 13
10 Dar pentru ce-l judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce-l disprețuiești tu pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
11 Fiindcă este scris: „«Pe viața Mea Mă jur», zice Domnul, «că orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă Îi va da slavă lui Dumnezeu.»”
12 Așa că fiecare dintre noi are să-I dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.
13 Să nu ne mai judecăm dar unii pe alții! Ci mai bine judecați să nu faceți nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire!

2 Corinteni 10 : 3 – 5
3 Măcar că trăim în firea pământească, totuși nu ne luptăm călăuziți de firea pământească.
4 Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.
5 Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.

Luca 8 : 22 – 25
22 Într-una din zile Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac!” Și au plecat.
23 Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un așa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă; și erau în primejdie.
24 Au venit la El, L-au deșteptat și I-au zis: „Învățătorule, Învățătorule, pierim!” Isus S-a sculat, a certat vântul și valurile înfuriate, care s-au potolit, și s-a făcut liniște.
25 Apoi le-a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credința?” Plini de spaimă și de mirare, ei au zis unii către alții: „Cine este Acesta de poruncește chiar și vânturilor și apei și-L ascultă?”

1 Corinteni 6 : 19 – 20
19 Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?
20 Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți-L dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu!

Romani 8 : 1
1 Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.

Iov 1 : 1 – 22
1 Era în țara Uț un om care se numea Iov. Și omul acesta era fără prihană și curat la suflet. El se temea de Dumnezeu și se abătea de la rău.
2 I s-au născut șapte fii și trei fete.
3 Avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un foarte mare număr de slujitori. Și omul acesta era cel mai cu vază dintre toți locuitorii Răsăritului.
4 Fiii săi se duceau unii la alții și dădeau, rând pe rând, câte un ospăț. Și le pofteau și pe cele trei surori ale lor să mănânce și să bea împreună cu ei.
5 Și după ce treceau zilele de ospăț, Iov îi chema și îi sfințea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineață și aducea pentru fiecare dintre ei câte o ardere-de-tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit și L-au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Așa avea Iov obicei să facă.
6 Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfățișat înaintea Domnului. Și a venit și Satana în mijlocul lor.
7 Domnul i-a zis Satanei: „De unde vii?” Și Satana I-a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”
8 Domnul i-a zis Satanei: „L-ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană și curat la suflet, care se teme de Dumnezeu și se abate de la rău.”
9 Și Satana I-a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
10 Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui și tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și turmele lui acoperă țara.
11 Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de tot ce are, și sunt încredințat că Te va blestema în față!”
12 Domnul i-a zis Satanei: „Iată, îți dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Și Satana a plecat dinaintea Domnului.
13 Într-o zi, pe când fiii și fiicele lui Iov mâncau și beau vin în casa fratelui lor întâi născut,
14 a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau și măgărițele pășteau lângă ei.
15 Și s-au aruncat niște sabeeni asupra lor, i-au luat și i-au trecut pe slujitori prin ascuțișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.”
16 Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a aprins oile și pe slujitorii tăi și i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.”
17 Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Niște haldeeni, înșirați în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat și i-au trecut pe slujitori prin ascuțișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre.”
18 Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Fiii tăi și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor întâi născut.
19 Și deodată a venit un vânt mare de dincolo de pustie și a izbit în cele patru colțuri ale casei; casa s-a prăbușit peste tineri și au murit. Și am scăpat numai eu, ca să-ți dau de știre.”
20 Atunci Iov s-a sculat, și-a sfâșiat mantaua și și-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat
21 și a zis: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat și Domnul a luat — binecuvântat fie Numele Domnului!”
22 În toate acestea Iov n-a păcătuit deloc și n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.

Ioan 14 : 6
6 Isus i-a zis: „Eu sunt calea , adevărul și viața . Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Galateni 5 : 19 – 21
19 Și faptele firii pământești sunt cunoscute și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbele, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus-o, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.

Matei 24 : 44
44 De aceea și voi fiți gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți!

Psalmul 139 : 1 – 18
1 Către mai-marele cântăreților. Un psalm al lui David Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști,
2 știi când stau jos și când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul.
3 Știi când umblu și când mă culc și cunoști toate căile mele.
4 Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul.
5 Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte și-Ți pui mâna peste mine.
6 O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.
7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de Fața Ta?
8 Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în Locuința Morților, iată-Te și acolo.
9 Dacă voi lua aripile zorilor și mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10 și acolo mâna Ta mă va călăuzi și dreapta Ta mă va apuca.
11 Dacă voi zice: „Cel puțin întunericul mă va acoperi și se va face noapte lumina dimprejurul meu”,
12 iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea strălucește ca ziua, și întunericul — ca lumina.
13 Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele:
14 Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15 Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
16 Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17 Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor!
18 Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.