Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc kadesh barnea
Deuteronomul 9 : 1 – 29
1 Ascultă, Israele! Astăzi vei trece Iordanul, ca să te faci stăpân pe niște neamuri mai mari și mai puternice decât tine, pe cetăți mari și întărite până la cer,
2 pe un popor mare și înalt la statură, pe copiii lui Anac, pe care-i cunoști și despre care ai auzit zicându-se: «Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac?»
3 Să știi azi că Domnul, Dumnezeul tău, va merge El Însuși înaintea ta, ca un foc mistuitor; El îi va nimici, El îi va smeri înaintea ta, și tu îi vei izgoni, îi vei pierde curând, cum ți-a spus Domnul.
4 Când îi va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, să nu zici în inima ta: «Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea țării acesteia.» Căci din pricina răutății neamurilor acelora le izgonește Domnul dinaintea ta.
5 Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăția inimii tale intri tu în stăpânirea țării lor, ci din pricina răutății acestor neamuri le izgonește Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta și ca să împlinească astfel cuvântul prin care Domnul li S-a jurat părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.
6 Să știi dar că nu din pricina bunătății tale îți dă Domnul, Dumnezeul tău, acea țară bună ca s-o stăpânești, căci tu ești un popor tare încăpățânat.
7 Adu-ți aminte și nu uita cum ai ațâțat mânia Domnului, Dumnezeului tău, în pustie. Din ziua când ai ieșit din țara Egiptului până la sosirea voastră în locul acesta, tot răzvrătiți împotriva Domnului ați fost!
8 La Horeb atâta ați ațâțat mânia Domnului, încât Domnul S-a mâniat pe voi și voia să vă nimicească.
9 Când m-am suit pe munte ca să iau tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănânc pâine și fără să beau apă,
10 și Domnul mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu și cuprinzând toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era adunat.
11 După acele patruzeci de zile și patruzeci de nopți Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului.
12 Domnul mi-a zis atunci: «Scoală-te și coboară-te în grabă de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat! S-au abătut curând de la calea pe care le-am arătat-o: și-au făcut un chip turnat.»
13 Domnul mi-a zis: «Eu văd că poporul acesta este un popor tare încăpățânat.
14 Lasă-Mă să-i nimicesc și să le șterg numele de sub ceruri, iar pe tine te voi face un neam mai puternic și mai mare la număr decât poporul acesta!»
15 M-am întors și m-am coborât de pe munte, care era tot numai foc, cu cele două table ale legământului în amândouă mâinile mele.
16 M-am uitat, și iată că păcătuiserăți împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, vă făcuserăți un vițel turnat, vă îndepărtaserăți curând de la calea pe care v-o arătase Domnul.
17 Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mâinile mele și le-am sfărâmat sub ochii voștri.
18 M-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănânc și fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârșiserăți, făcând ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mâniați.
19 Căci mă îngrozisem la vederea mâniei și a urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, până acolo încât voia să vă nimicească. Dar Domnul m-a ascultat și de data aceasta.
20 Domnul, de asemenea, era foarte mâniat și pe Aaron, așa încât voia să-l piardă, și eu m-am rugat atunci și pentru el.
21 Am luat vițelul pe care-l făcuserăți, isprava păcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfărâmat până s-a făcut praf și am aruncat praful acela în pârâul care curgea din munte.
22 Apoi, la Tabeera, la Masa și la Chibrot-Hataava, voi iarăși ați ațâțat mânia Domnului.
23 Și când v-a trimis Domnul de la Cades-Barnea, zicând: «Suiți-vă și luați în stăpânire țara pe care v-o dau!», voi v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru, n-ați avut credință în El și n-ați ascultat de glasul Lui.
24 V-ați tot răzvrătit împotriva Domnului de când vă cunosc.
25 M-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului: patruzeci de zile și patruzeci de nopți m-am aruncat cu fața la pământ, pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească.
26 M-am rugat Domnului și am zis: «Stăpâne Doamne, nu nimici poporul Tău, moștenirea Ta pe care ai răscumpărat-o în mărimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt prin mâna Ta cea puternică!
27 Adu-ți aminte de robii tăi: Avraam, Isaac și Iacov! Nu căuta la îndărătnicia acestui popor, la răutatea lui și la păcatul lui,
28 ca nu cumva țara din care ne-ai scos să zică: ‘Pentru că Domnul n-avea putere să-i ducă în țara pe care le-o făgăduise și pentru că-i ura, de aceea i-a scos ca să-i omoare în pustie’!
29 Totuși ei sunt poporul Tău și moștenirea Ta pe care ai scos-o din Egipt cu mâna Ta cea puternică și cu brațul Tău cel întins.»
Iosua 14 : 7
7 Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea ca să iscodesc țara, și i-am adus știri așa cum îmi spunea inima mea curată.
Deuteronomul 2 : 14
14 Vremea cât au ținut călătoriile noastre de la Cades-Barnea până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci și opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul.
Exodul 12 : 40
40 Șederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani.
2 Tesaloniceni 1 : 1 – 12
1 Pavel, Silvan și Timotei, către biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu, Tatăl nostru, și în Domnul Isus Hristos:
2 har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!
3 Trebuie să-I mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraților, cum se și cuvine, pentru că credința voastră merge mereu crescând, și dragostea fiecăruia din voi toți față de ceilalți se mărește tot mai mult.
4 De aceea ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu pentru statornicia și credința voastră în toate prigonirile și necazurile pe care le suferiți.
5 Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veți fi găsiți vrednici de Împărăția lui Dumnezeu, pentru care și suferiți.
6 Fiindcă Dumnezeu găsește că este drept să le dea întristare celor ce vă întristează
7 și să vă dea odihnă atât vouă, care sunteți întristați, cât și nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
8 într-o flacără de foc, ca să-i pedepsească pe cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu și pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
9 Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică de la fața Domnului și de la slava puterii Lui,
10 când va veni în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinții Săi și privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut; căci voi ați crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.
11 De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui și să împlinească în voi, cu putere, orice dorință de bunătate și orice lucrare izvorâtă din credință,
12 pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, și voi — în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru și al Domnului Isus Hristos.
Deuteronomul 9 : 23
23 Și când v-a trimis Domnul de la Cades-Barnea, zicând: «Suiți-vă și luați în stăpânire țara pe care v-o dau!», voi v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru, n-ați avut credință în El și n-ați ascultat de glasul Lui.
Coloseni 1 : 1 – 29
1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, și fratele Timotei,
2 către sfinții și frații credincioși în Hristos care sunt în Colose: har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!
3 Îi mulțumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi
4 și am auzit despre credința voastră în Hristos Isus și despre dragostea pe care o aveți față de toți sfinții
5 din pricina nădejdii care vă așteaptă în ceruri și despre care ați auzit mai înainte în Cuvântul adevărului Evangheliei,
6 care a ajuns până la voi și este în toată lumea, unde dă roade și merge crescând, ca și între voi. Și aceasta, din ziua în care ați auzit și ați cunoscut harul lui Dumnezeu în adevăr,
7 cum ați învățat de la Epafras, preaiubitul nostru tovarăș de slujbă. El este un credincios slujitor al lui Hristos pentru voi
8 și ne-a vorbit despre dragostea voastră în Duhul.
9 De aceea și noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să vă umpleți de cunoștința voii Lui în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească,
10 pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul și să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu,
11 întăriți cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare cu bucurie,
12 mulțumindu-I Tatălui, care v-a învrednicit să aveți parte de moștenirea sfinților în lumină.
13 El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui,
14 în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor.
15 El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel Întâi Născut din toată zidirea,
16 pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El.
17 El este mai înainte de toate lucrurile și toate se țin prin El.
18 El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel Întâi Născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.
19 Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El
20 și să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât și ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui.
21 Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași prin gândurile și prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum
22 prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină —
23 negreșit, dacă rămâneți și mai departe întemeiați și neclintiți în credință, fără să vă abateți de la nădejdea Evangheliei pe care ați auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer și al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.
24 Mă bucur acum, în suferințele mele, pentru voi; și în trupul meu împlinesc ce lipsește suferințelor lui Hristos pentru trupul Lui, care este Biserica.
25 Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu.
26 Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui,
27 cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între neamuri, și anume Hristos în voi, nădejdea slavei.
28 Pe El Îl propovăduim noi și sfătuim orice om și învățăm orice om în toată înțelepciunea, ca să înfățișăm orice om desăvârșit în Hristos Isus.
29 Iată la ce lucrez eu și mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.
Numeri 20 : 1 – 29
1 Toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustia Țin în luna întâi. Și poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit și a fost îngropată Maria.
2 Adunarea n-avea apă. Și s-au răsculat împotriva lui Moise și a lui Aaron.
3 Poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Ce bine ar fi fost să fi murit noi când au murit frații noștri înaintea Domnului!
4 Pentru ce ați adus adunarea Domnului în pustia aceasta ca să murim în ea noi și vitele noastre?
5 Pentru ce ne-ați scos din Egipt și ne-ați adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viță, nici rodiu, nici apă de băut?”
6 Moise și Aaron au plecat de la adunare și s-au dus la ușa Cortului Întâlnirii. Au căzut cu fața la pământ și li s-a arătat slava Domnului.
7 Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a zis:
8 „Ia toiagul și cheamă adunarea, tu și fratele tău, Aaron! Să vorbiți stâncii acesteia în fața lor, și ea va da apă. Să le scoți astfel apă din stâncă și să adăpi adunarea și vitele lor.”
9 Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum îi poruncise Domnul.
10 Moise și Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Și Moise le-a zis: „Ascultați, răzvrătiților! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?”
11 Apoi Moise a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori cu toiagul. Și a ieșit apă din belșug, așa încât a băut și adunarea și au băut și vitele.
12 Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Pentru că n-ați crezut în Mine ca să Mă sfințiți înaintea copiilor lui Israel, nu voi veți duce adunarea aceasta în țara pe care i-o dau.”
13 Acestea sunt apele Meriba (Ceartă), unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul, care a fost sfințit între ei.
14 De la Cades Moise a trimis niște soli la împăratul Edomului, ca să-i spună: „Așa vorbește fratele tău Israel: «Tu știi toate suferințele prin care am trecut.
15 Părinții noștri s-au coborât în Egipt și am locuit acolo multă vreme. Dar egiptenii ne-au chinuit, pe noi și pe părinții noștri.
16 Am strigat către Domnul, și El ne-a auzit glasul. A trimis un Înger și ne-a scos din Egipt. Și iată că suntem la Cades, cetate care se află la marginea ținutului tău.
17 Lasă-ne să trecem prin țara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii și nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe Drumul Împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ținutul tău.»”
18 Edom i-a răspuns: „Să nu cumva să treci pe la mine, căci altfel îți voi ieși înainte cu sabia!”
19 Copiii lui Israel i-au zis: „Vom merge pe drumul cel mare, și dacă vom bea din apa ta eu și turmele mele, îți voi plăti prețul; nu-ți cer altceva decât să trec cu picioarele.”
20 El a răspuns: „Să nu cumva să treci!” Și Edom i-a ieșit înainte cu multă gloată și cu mână tare.
21 Astfel, Edom n-a vrut să-l lase pe Israel să treacă prin ținutul lui. Și Israel s-a abătut de la el.
22 Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades și a ajuns la muntele Hor.
23 Domnul le-a zis lui Moise și lui Aaron lângă muntele Hor, la hotarele țării lui Edom:
24 „Aaron are să fie adăugat la poporul lui, căci nu va intra în țara pe care le-o dau copiilor lui Israel, pentru că v-ați împotrivit poruncii Mele la apele Meriba.
25 Ia-i pe Aaron și pe fiul său Eleazar și suie-i pe muntele Hor!
26 Dezbracă-l pe Aaron de veșmintele lui și îmbracă-l pe fiul său Eleazar cu ele! Acolo va fi adăugat Aaron la poporul lui și va muri.”
27 Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S-au suit pe muntele Hor, în fața întregii adunări.
28 Moise l-a dezbrăcat pe Aaron de veșmintele lui și l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui. Moise și Eleazar s-au coborât de pe munte.
29 Toată adunarea a văzut că Aaron murise și toată casa lui Israel l-a plâns pe Aaron treizeci de zile.
Leave a Reply