Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc Isus calmează furtuna
Marcu 4 : 35 – 41
35 În aceeași zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă!”
36 După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care Se afla, așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte corăbii.
37 S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, așa că mai că se umplea corabia.
38 Și El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au deșteptat și I-au zis: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?”
39 El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare.
40 Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteți așa de fricoși? Tot n-aveți credință?”
41 I-a apucat o mare frică și ziceau unii către alții: „Cine este Acesta, de Îl ascultă chiar și vântul și marea?”
Matei 10 : 1 – 42
1 Apoi Isus i-a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le-a dat putere să scoată duhurile necurate și să tămăduiască orice fel de boală și orice fel de neputință.
2 Iată numele celor doisprezece apostoli: cel dintâi, Simon, zis Petru, și Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele lui;
3 Filip și Bartolomeu; Toma și Matei, vameșul; Iacov, fiul lui Alfeu, și Levi, zis și Tadeu;
4 Simon Cananitul și Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut pe Isus.
5 Aceștia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învățăturile următoare: „Să nu mergeți pe calea păgânilor și să nu intrați în vreo cetate a samaritenilor ,
6 ci să mergeți mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel.
7 Și pe drum propovăduiți și ziceți: «Împărăția cerurilor este aproape!»
8 Vindecați-i pe bolnavi, înviați-i pe morți, curățiți-i pe leproși, scoateți afară dracii! Fără plată ați primit, fără plată să dați.
9 Să nu luați nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre,
10 nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui.
11 În orice cetate sau sat veți intra, să cercetați cine este acolo vrednic și să rămâneți la el până veți pleca.
12 La intrarea voastră în casă, urați-i de bine;
13 și dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.
14 Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieșiți din casa sau din cetatea aceea și să scuturați praful de pe picioarele voastre.
15 Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei și al Gomorei decât pentru cetatea aceea!
16 Iată , Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți dar înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii!
17 Păziți-vă de oameni, căci vă vor da în judecata soboarelor și vă vor bate în sinagogile lor!
18 Din pricina Mea veți fi duși înaintea dregătorilor și înaintea împăraților, ca să slujiți ca mărturie înaintea lor și înaintea neamurilor.
19 Dar când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijorați, gândindu-vă cum sau ce veți spune, căci ce veți avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela;
20 fiindcă nu voi veți vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.
21 Fratele își va da la moarte fratele, și tatăl — copilul; copiii se vor scula împotriva părinților lor și-i vor omorî.
22 Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
23 Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiți într-alta. Adevărat vă spun că nu veți isprăvi de străbătut cetățile lui Israel până va veni Fiul Omului.
24 Ucenicul nu este mai presus de învățătorul său, nici robul, mai presus de domnul său.
25 Îi ajunge ucenicului să fie ca învățătorul lui, și robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult îi vor numi așa pe cei din casa Lui!
26 Așa că să nu vă temeți de ei. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit și nimic tăinuit care nu va fi cunoscut.
27 Ce vă spun Eu la întuneric voi să spuneți la lumină; și ce auziți șoptindu-se la ureche să propovăduiți de pe acoperișul caselor.
28 Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul, ci temeți-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă și sufletul, și trupul în gheenă!
29 Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuși, niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.
30 Cât despre voi, până și perii din cap toți vă sunt numărați.
31 Deci să nu vă temeți: voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii.
32 De aceea pe orișicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri;
33 dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor Mă voi lepăda și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.
34 Să nu credeți că am venit să aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.
35 Căci am venit să-i despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa și pe noră de soacra sa.
36 Și omul îi va avea de vrăjmași chiar pe cei din casa lui.
37 Cine își iubește tatăl ori mama mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine, și cine își iubește fiul ori fiica mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.
38 Cine nu-și ia crucea lui și nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.
39 Cine își va păstra viața o va pierde, și cine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga.
40 Cine vă primește pe voi Mă primește pe Mine, și cine Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
41 Cine primește un proroc în numele unui proroc va primi răsplata unui proroc, și cine primește un om neprihănit în numele unui om neprihănit va primi răsplata unui om neprihănit.
42 Și oricine îi va da de băut numai un pahar de apă rece unuia dintre acești micuți în numele unui ucenic adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata!”
Marcu 5 : 21 – 43
21 După ce a trecut Isus iarăși de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare.
22 Atunci a venit unul dintre fruntașii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntașul s-a aruncat la picioarele Lui
23 și I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetița mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ți pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască!”
24 Isus a plecat împreună cu el. Și după El mergea mult norod și-L îmbulzea.
25 Și era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge.
26 Ea suferise mult de la mulți doctori, cheltuise tot ce avea, și nu simțise nicio ușurare, ba încă îi era mai rău.
27 A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime și s-a atins de haina Lui.
28 Căci își zicea ea: „Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.”
29 Și îndată a secat izvorul sângelui ei. Și a simțit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală.
30 Isus a cunoscut îndată că o putere ieșise din El și, întorcându-Se spre mulțime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?”
31 Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulțimea Te îmbulzește și mai zici: «Cine s-a atins de Mine?»”
32 El Se uita de jur împrejur să o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
33 Femeia, înfricoșată și tremurând, căci știa ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui și I-a spus tot adevărul.
34 Dar Isus i-a zis: „Fiică, credința ta te-a mântuit; du-te în pace și fii tămăduită de boala ta!”
35 Pe când vorbea El încă, iată că vin niște oameni de la fruntașul sinagogii, care-i spun: „Fiica ta a murit; pentru ce-L mai superi pe Învățătorul?”
36 Dar Isus, fără să țină seama de cuvintele acestea, i-a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”
37 Și nu i-a îngăduit nimănui să-L însoțească, în afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov.
38 Au ajuns la casa fruntașului sinagogii. Acolo Isus a văzut zarvă și pe unii care plângeau și se tânguiau mult.
39 A intrat înăuntru și le-a zis: „Pentru ce faceți atâta zarvă și pentru ce plângeți? Copila n-a murit, ci doarme .”
40 Ei își băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toți, i-a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce-L însoțiseră și a intrat acolo unde zăcea copila.
41 A apucat-o de mână și i-a zis: „Talita, cumi!”, care, tălmăcit, înseamnă: „Fetițo, scoală-te, îți zic!”
42 Îndată fetița s-a sculat și a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniți.
43 Isus le-a poruncit cu tărie să nu știe nimeni lucrul acesta și a zis să i se dea de mâncare fetiței.
Ioan 17 : 1 – 26
1 După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăvește-L pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,
2 după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să le dea viața veșnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu!
3 Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.
4 Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.
5 Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea!
6 Le-am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvântul Tău.
7 Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine.
8 Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M-ai trimis.
9 Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi —
10 tot ce este al Meu este al Tău, și ce este al Tău este al Meu — , și Eu sunt proslăvit în ei.
11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește-i , în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem și Noi.
12 Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu i-am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat și niciunul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13 Dar acum Eu vin la Tine; și spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume, ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
14 Le-am dat Cuvântul Tău; și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.
15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de Cel Rău.
16 Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.
17 Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.
18 Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume.
19 Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.
20 Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.
21 Mă rog ca toți să fie una, cum Tu , Tată, ești în Mine, și Eu — în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
22 Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una —
23 Eu în ei, și Tu în Mine — , pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.
24 Tată , vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
25 Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis.
26 Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, și Eu să fiu în ei.”
Leave a Reply