Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc harul zeilor
Efeseni 2 : 8
8 Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.
Romani 11 : 6
6 Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.
Romani 5 : 1 – 21
1 Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem[2] pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.
2 Lui Îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har în care suntem și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.
3 Ba, mai mult, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre, căci știm că necazul aduce răbdare,
4 răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea.
5 Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.
6 Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiți.
7 Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui poate că s-ar găsi cineva să moară.
8 Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.
9 Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu.
10 Căci, dacă, atunci când eram vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui.
11 Și nu numai atât, dar ne și bucurăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.
12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit…
13 (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ținut în seamă câtă vreme nu este o lege.
14 Totuși, moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.
15 Dar cu darul fără plată nu este ca și cu greșeala, căci, dacă prin greșeala unuia singur cei mulți au fost loviți cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, li s-au dat din belșug celor mulți.
16 Și darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit, căci judecata venită de la unul a adus osânda, dar darul fără plată venit în urma multor greșeli a adus o hotărâre de iertare.
17 Dacă deci, prin greșeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc în toată plinătatea harul și darul neprihănirii vor domni în viață prin acel unul singur, care este Isus Hristos.)
18 …Astfel dar, după cum printr-o singură greșeală a venit o osândă care i-a lovit pe toți oamenii, tot așa printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toți oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viața.
19 Căci, după cum prin neascultarea unui singur om cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa prin ascultarea unui singur om cei mulți vor fi făcuți neprihăniți.
20 Ba încă și Legea a venit ca să se înmulțească greșeala, dar unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult,
21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot așa și harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viața veșnică prin Isus Hristos, Domnul nostru.
Evrei 4 : 16
16 Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, ca să fim ajutați la vreme de nevoie!
2 Timotei 2 : 1 – 2
1 Tu dar, copilul meu, întărește-te în harul care este în Hristos Isus!
2 Și ce-ai auzit de la mine în fața multor martori încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să-i învețe și pe alții!
2 Corinteni 12 : 9 – 12
9 Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.
10 De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.
11 Am ajuns nebun: voi m-ați silit. Dar voi trebuia să mă lăudați, căci, măcar că nu sunt nimic, totuși cu nimic n-am fost mai prejos de acești apostoli așa de minunați.
12 Semnele unui apostol le-ați avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri și minuni care au fost făcute între voi.
Coloseni 3 : 1 – 25
1 Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ!
3 Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
4 Când Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă.
5 De aceea omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este o închinare la idoli!
6 Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
7 Din numărul lor erați și voi odinioară, când trăiați în aceste păcate.
8 Dar acum lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmășie, de răutate, de clevetire, de vorbele rușinoase care v-ar putea ieși din gură!
9 Nu vă mințiți unii pe alții, întrucât v-ați dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
10 și v-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut!
11 Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul și în toți.
12 Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare!
13 Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul! Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi!
14 Dar, mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii!
15 Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre și fiți recunoscători!
16 Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea! Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântându-I lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră!
17 Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus și mulțumiți-I, prin El, lui Dumnezeu Tatăl!
18 Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri, cum se cuvine în Domnul!
19 Bărbaților, iubiți-vă nevestele și nu țineți necaz pe ele!
20 Copii, ascultați de părinții voștri în toate lucrurile, căci lucrul acesta Îi place Domnului!
21 Părinților, nu-i întărâtați pe copiii voștri, ca să nu-și piardă nădejdea!
22 Robilor, ascultați-i în toate lucrurile pe stăpânii voștri pământești, nu numai când sunteți sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăție de inimă, ca unii care vă temeți de Domnul!
23 Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,
24 ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi Îi slujiți Domnului Hristos.
25 Căci cine umblă cu strâmbătate își va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; și nu se are în vedere fața omului.
Ioan 1 : 12
12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu,
Faptele apostolilor 20 : 24
24 Dar eu nu țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus — să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.
Faptele apostolilor 2 : 38
38 „Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.
1 Corinteni 15 : 1 – 58
1 Vă fac cunoscută, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas
2 și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut.
3 V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi,
4 că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi,
5 și că i S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
6 După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit.
7 În urmă i S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
8 După ei toți, ca unei stârpituri, mi S-a arătat și mie.
9 Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
10 Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic, ba încă am lucrat mai mult decât toți; totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.
11 Astfel dar, ori eu, ori ei, noi așa propovăduim și voi așa ați crezut.
12 Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morților?
13 Dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n-a înviat.
14 Și dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, și zadarnică este și credința voastră.
15 Ba încă noi suntem descoperiți și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El L-a înviat pe Hristos când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morții nu învie.
16 Căci, dacă nu învie morții, nici Hristos n-a înviat.
17 Și dacă n-a înviat Hristos, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre
18 și, prin urmare, și cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți.
19 Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii!
20 Dar, acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți.
21 Căci, dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților.
22 Și după cum toți mor în Adam, tot așa toți vor învia în Hristos,
23 dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.
24 În urmă va veni sfârșitul, când El va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire și orice putere.
25 Căci trebuie ca El să împărățească până îi va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale.
26 Vrăjmașul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea.
27 Dumnezeu, într-adevăr, „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înțelege că în afară de Cel ce I-a supus totul.
28 Și când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar și Fiul I Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți.
29 Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morți? Dacă nu învie morții nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morți?
30 Și de ce suntem noi în primejdie în orice clipă?
31 În fiecare zi eu sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraților, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.
32 Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu învie morții, atunci „să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri”.
33 Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.”
34 Veniți-vă în fire cum se cuvine și nu păcătuiți! Căci sunt între voi unii care nu-L cunosc pe Dumnezeu: spre rușinea voastră o spun.
35 Dar va zice cineva: „Cum învie morții? Și cu ce trup se vor întoarce?”
36 Nebun ce ești! Ce semeni tu nu învie dacă nu moare mai întâi.
37 Și când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânță.
38 Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voiește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei.
39 Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul — al peștilor.
40 Tot așa sunt trupuri cerești și trupuri pământești, dar alta este strălucirea trupurilor cerești și alta — a trupurilor pământești.
41 Alta este strălucirea soarelui, alta — strălucirea lunii și alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea.
42 Așa este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire, și învie în neputrezire;
43 este semănat în ocară, și învie în slavă; este semănat în neputință, și învie în putere.
44 Este semănat trup firesc, și învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este și un trup duhovnicesc.
45 De aceea este scris: „Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viață.
46 Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă.
47 Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer.
48 Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; cum este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești.
49 Și după cum am purtat chipul celui pământesc, tot așa vom purta și chipul Celui ceresc.
50 Ce spun eu, fraților, este că nu poate carnea și sângele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu și că putrezirea nu poate moșteni neputrezirea.
51 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați,
52 într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați.
53 Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
54 Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghițită de biruință.
55 Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?”
56 Boldul morții este păcatul, și puterea păcatului este Legea.
57 Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!
58 De aceea, preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică!
Ioan 15 : 16
16 Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; și v-am rânduit să mergeți și să aduceți rod, și rodul vostru să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.
Romani 6 : 23
23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Romani 10 : 9
9 Dacă Îl mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit.
Romani 14 : 17
17 Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt.
Ioan 17 : 1 – 26
1 După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăvește-L pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,
2 după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să le dea viața veșnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu!
3 Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.
4 Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.
5 Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea!
6 Le-am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvântul Tău.
7 Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine.
8 Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M-ai trimis.
9 Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi —
10 tot ce este al Meu este al Tău, și ce este al Tău este al Meu — , și Eu sunt proslăvit în ei.
11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește-i , în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem și Noi.
12 Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu i-am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat și niciunul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13 Dar acum Eu vin la Tine; și spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume, ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
14 Le-am dat Cuvântul Tău; și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.
15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de Cel Rău.
16 Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.
17 Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.
18 Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume.
19 Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.
20 Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.
21 Mă rog ca toți să fie una, cum Tu , Tată, ești în Mine, și Eu — în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
22 Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una —
23 Eu în ei, și Tu în Mine — , pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.
24 Tată , vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
25 Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis.
26 Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, și Eu să fiu în ei.”
Ioan 3 : 16
16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Leave a Reply