farisei

Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc farisei

Luca 18 : 10 – 14
10 „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage: unul era fariseu, și altul — vameș.
11 Fariseul stătea în picioare și a început să se roage în sine astfel: «Dumnezeule , Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari, sau chiar ca vameșul acesta.
12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.»
13 Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept și zicea: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»
14 Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalță va fi smerit, și oricine se smerește va fi înălțat.”

Matei 23 : 1 – 39
1 Atunci Isus, pe când le cuvânta gloatelor și ucenicilor Săi,
2 a zis: „Cărturarii și fariseii șed pe scaunul lui Moise.
3 Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziți păziți-le și faceți-le, dar după faptele lor să nu faceți! Căci ei zic, dar nu fac.
4 Ei leagă sarcini grele și anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le miște.
5 Toate faptele lor le fac ca să fie văzuți de oameni. Astfel, își fac filacterele late, își fac poalele veșmintelor cu ciucuri lungi,
6 umblă după locurile dintâi la ospețe și după scaunele dintâi în sinagogi,
7 le place să le facă oamenii plecăciuni prin piețe și să le zică: «Rabi! Rabi!»
8 Voi să nu vă numiți «rabi», fiindcă Unul singur este Învățătorul vostru: Hristos, și voi toți sunteți frați.
9 Și «tată» să nu numiți pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.
10 Să nu vă numiți «dascăli», căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristos.
11 Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru!
12 Oricine se va înălța va fi smerit; și oricine se va smeri va fi înălțat.
13 Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, pentru că voi le închideți oamenilor Împărăția cerurilor: nici voi nu intrați în ea și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre!
14 Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, pentru că voi mâncați casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceți rugăciuni lungi; de aceea veți lua o mai mare osândă!
15 Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, pentru că voi înconjurați marea și pământul ca să faceți un tovarăș de credință și, după ce a ajuns tovarăș de credință, faceți din el un fiu al gheenei de două ori mai rău decât sunteți voi înșivă!
16 Vai de voi, povățuitori orbi, care ziceți: «Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic, dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui»!
17 Nebuni și orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfințește aurul?
18 «Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui.»
19 Nebuni și orbi! Care este mai mare: darul sau altarul , care sfințește darul?
20 Deci cine jură pe altar jură pe el și pe tot ce este deasupra lui,
21 cine jură pe Templu jură pe el și pe Cel ce locuiește în el
22 și cine jură pe cer jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu și pe Cel ce șade pe el.
23 Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsați nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșia; pe acestea trebuia să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați nefăcute!
24 Povățuitori orbi, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila!
25 Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, pentru că voi curățați partea de afară a paharului și a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire și de necumpătare!
26 Fariseu orb! Curăță întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, pentru ca și partea de afară să fie curată!
27 Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, pentru că voi sunteți ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morților și de orice fel de necurățenie!
28 Tot așa și voi: pe dinafară vă arătați neprihăniți oamenilor, dar pe dinăuntru sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege.
29 Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici, pentru că voi zidiți mormintele prorocilor, împodobiți gropile celor neprihăniți
30 și ziceți: «Dacă am fi trăit noi în zilele părinților noștri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor»!
31 Prin aceasta mărturisiți despre voi înșivă că sunteți fiii celor ce i-au omorât pe proroci.
32 Voi dar umpleți măsura părinților voștri.
33 Șerpi, pui de năpârci! Cum veți scăpa de pedeapsa gheenei?
34 De aceea , iată, vă trimit proroci, înțelepți și cărturari! Pe unii dintre ei îi veți omorî și îi veți răstigni, pe alții îi veți bate în sinagogile voastre și-i veți prigoni din cetate în cetate,
35 ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ați omorât între Templu și altar.
36 Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste neamul acesta!
37 Ierusalime , Ierusalime, care-i omori pe proroci și-i ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori n-am vrut să-i strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut!
38 Iată că vi se lasă casa pustie;
39 căci vă spun că de acum încolo nu Mă veți mai vedea până când veți zice: «Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!»”

Luca 7 : 36 – 50
36 Un fariseu L-a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului și a șezut la masă.
37 Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor
38 și stătea înapoi lângă picioarele lui Isus și plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul capului ei; le săruta mult și le ungea cu mir.
39 Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise și-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.”
40 Isus a luat cuvântul și i-a zis: „Simone, am să-ți spun ceva.” „Spune, Învățătorule”, I-a răspuns el.
41 „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt — cu cincizeci.
42 Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar: care din ei îl va iubi mai mult?”
43 Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.”
44 Apoi S-a întors spre femeie și i-a zis lui Simon: „O vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, și nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei și Mi le-a șters cu părul capului ei.
45 Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
46 Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
47 De aceea îți spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin iubește puțin.”
48 Apoi i-a zis femeii: „Iertate îți sunt păcatele!”
49 Cei ce ședeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine este Acesta de iartă chiar și păcatele?”
50 Dar Isus i-a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace!”

Matei 7 : 21 – 23
21 Nu orișicine-Mi zice: «Doamne , Doamne!» va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
22 Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?»
23 Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege!»

Matei 21 : 31 – 32
31 Care din cei doi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameșii și curvele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu!
32 Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii, și nu l-ați crezut. Dar vameșii și curvele l-au crezut. Și măcar că ați văzut lucrul acesta, nu v-ați căit în urmă, ca să-l credeți.

Luca 20 : 46 – 47
46 „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi și să le facă lumea plecăciuni prin piețe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi și după locurile dintâi la ospețe;
47 și casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”

Romani 14 : 1 – 23
1 Primiți-l bine pe cel slab în credință și nu vă apucați la vorbă asupra părerilor îndoielnice!
2 Unul crede că poate să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdețuri.
3 Cine mănâncă să nu disprețuiască pe cine nu mănâncă, și cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
4 Cine ești tu, care-l judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuși va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească așa încât să stea.
5 Unul socotește o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui.
6 Cine face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că Îi aduce mulțumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, și Îi aduce și el mulțumiri lui Dumnezeu.
7 Într-adevăr, niciunul din noi nu trăiește pentru sine și niciunul din noi nu moare pentru sine.
8 Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.
9 Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat: ca să aibă stăpânire și peste cei morți, și peste cei vii.
10 Dar pentru ce-l judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce-l disprețuiești tu pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
11 Fiindcă este scris: „«Pe viața Mea Mă jur», zice Domnul, «că orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă Îi va da slavă lui Dumnezeu.»”
12 Așa că fiecare dintre noi are să-I dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.
13 Să nu ne mai judecăm dar unii pe alții! Ci mai bine judecați să nu faceți nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire!
14 Eu știu și sunt încredințat în Domnul Isus că nimic nu este necurat în sine și că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat.
15 Dar dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste. Nu-l nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!
16 Nu faceți ca binele vostru să fie grăit de rău!
17 Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt.
18 Cine Îi slujește lui Hristos în felul acesta este plăcut lui Dumnezeu și cinstit de oameni.
19 Așadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea și la zidirea noastră.
20 Să nu nimicești pentru o mâncare lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totuși, a mânca din ele când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere este rău.
21 Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin și să te ferești de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.
22 Încredințarea pe care o ai păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu! Ferice de cel ce nu se osândește singur în ce găsește bine!
23 Dar cine se îndoiește și mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredințare. Tot ce nu vine din încredințare e păcat.