etică

Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc etică

1 Corinteni 6 : 9 – 11
9 Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții,
10 nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.
11 Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.

Romani 13 : 8 – 10
8 Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții, căci cine îi iubește pe alții a împlinit Legea.
9 De fapt: „Să nu preacurvești, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu poftești” și orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
10 Dragostea nu-i face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.

Romani 6 : 1 – 23
1 Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul?
2 Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?
3 Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos am fost botezați în moartea Lui?
4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.
5 Într-adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.
6 Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului,
7 căci cine a murit de drept este izbăvit de păcat.
8 Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El,
9 întrucât știm că Hristosul înviat din morți nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.
10 Fiindcă prin moartea de care a murit El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viața pe care o trăiește trăiește pentru Dumnezeu.
11 Tot așa și voi înșivă socotiți-vă morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu în Isus Hristos, Domnul nostru!
12 Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui!
13 Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca niște unelte ale nelegiuirii, ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu ca vii, din morți cum erați; și dați-I lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe niște unelte ale neprihănirii!
14 Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.
15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum!
16 Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
17 Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru că, după ce ați fost robi ai păcatului, ați ascultat acum din inimă de dreptarul învățăturii pe care ați primit-o!
18 Și prin chiar faptul că ați fost izbăviți de sub păcat v-ați făcut robi ai neprihănirii.
19 Vorbesc omenește, din pricina neputinței firii voastre pământești: după cum odinioară v-ați făcut mădularele voastre roabe ale necurăției și ale fărădelegii, așa că săvârșeați fărădelegea, tot așa acum trebuie să vă faceți mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeți la sfințirea voastră.
20 Căci, atunci când erați robi ai păcatului, erați slobozi față de neprihănire.
21 Și ce roade aduceați atunci? Roade de care acum vă este rușine, pentru că sfârșitul acestor lucruri este moartea.
22 Dar acum, odată ce ați fost izbăviți de păcat și v-ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit — viața veșnică.
23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Faptele apostolilor 2 : 38
38 „Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.

1 Corinteni 13 : 1 – 13
1 Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
2 Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic.
3 Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic.
4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău,
6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
7 acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.
8 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfârșit.
9 Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte,
10 dar când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se va sfârși.
11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
12 Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci vom vedea față în față. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.
13 Acum dar rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Geneza 1 : 27
27 Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.

Matei 19 : 1 – 30
1 După ce a sfârșit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea și a venit în ținutul Iudeei, dincolo de Iordan.
2 După El au mers multe gloate; și acolo i-a vindecat pe cei bolnavi.
3 Fariseii au venit la El și, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare îi este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice pricină?”
4 Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-ați citit că Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască
5 și a zis: «De aceea îi va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup»?
6 Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă!”
7 „Pentru ce dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să-i dea nevestei o carte de despărțire și s-o lase?”
8 Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele, dar de la început n-a fost așa.
9 Eu însă vă spun că oricine își lasă nevasta, în afară de pricină de curvie, și o ia pe alta de nevastă preacurvește; și cine o ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește.”
10 Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul și nevasta lui, nu este de folos să se însoare.”
11 El le-a răspuns: „Nu toți pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.
12 Fiindcă sunt fameni care s-au născut așa din pântecele maicii lor, sunt fameni care au fost făcuți fameni de oameni și sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăția cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească.”
13 Atunci I-au adus niște copilași ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.
14 Și Isus le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei!”
15 După ce Și-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.
16 Atunci s-a apropiat de Isus un om și I-a zis: „Învățătorule, ce bine să fac ca să am viața veșnică?”
17 El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: «Ce bine?» Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile!”
18 „Care?”, I-a zis el. Și Isus i-a răspuns: „«Să nu ucizi; să nu preacurvești; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;
19 să-i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta»; și «să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți».”
20 Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea. Ce-mi mai lipsește?”
21 „Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă!”
22 Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuții.
23 Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția cerurilor!
24 Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.”
25 Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiți de tot și au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?”
26 Isus S-a uitat țintă la ei și le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință.”
27 Atunci Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot și Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?”
28 Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul Omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-ați urmat, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie și veți judeca cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
29 Și oricine a lăsat case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau feciori sau holde pentru Numele Meu va primi însutit și va moșteni viața veșnică.
30 Dar mulți din cei dintâi vor fi cei din urmă și mulți din cei din urmă vor fi cei dintâi.

Leviticul 18 : 19 – 23
19 Să nu te apropii de o femeie în timpul necurăției ei, când este la soroc, ca să-i descoperi goliciunea.
20 Să nu te împreunezi cu nevasta semenului tău, ca să te pângărești cu ea.
21 Să nu-l dai pe niciunul din copiii tăi ca să îi fie adus jertfă lui Moloh și să nu pângărești Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
22 Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie: este o urâciune.
23 Să nu te culci cu o vită ca să te pângărești cu ea; femeia să nu se apropie de o vită ca să curvească cu ea: este o mare mișelie.

Ezechiel 16 : 49 – 50
49 Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belșug și într-o liniște nepăsătoare, ea și fiicele ei, și nu sprijinea mâna celui nenorocit și a celui lipsit.
50 Ele s-au semețit și au făcut urâciuni blestemate înaintea Mea, de aceea le-am și nimicit când am văzut lucrul acesta.