dimineaţă

Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc dimineaţă

Psalmul 143 : 8
8 Fă-mă să aud dis-de-dimineață bunătatea Ta, căci mă încred în Tine! Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalț sufletul!

Psalmul 5 : 3
3 Doamne, auzi-mi glasul dimineața! Dimineața, eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine și aștept.

Ioan 1 : 1 – 51
1 La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.
2 El era la început cu Dumnezeu.
3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.
4 În El era viața, și viața era lumina oamenilor.
5 Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o.
6 A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
7 El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el.
8 Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
9 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care îl luminează pe orice om, venind în lume.
10 El era în lume, și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
11 A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit.
12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu,
13 născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
14 Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.
15 Ioan a mărturisit despre El când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: «Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine.»”
16 Și noi toți am primit din plinătatea Lui și har după har;
17 căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos.
18 Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.
19 Iată mărturisirea făcută de Ioan când iudeii au trimis din Ierusalim niște preoți și leviți să-l întrebe: „Tu cine ești?”
20 El a mărturisit și n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul.
21 Și ei l-au întrebat: „Dar cine ești? Ești Ilie?” Și el a zis: „Nu sunt.” „Ești Prorocul?” Și el a răspuns: „Nu.”
22 Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să le dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuți?”
23 „Eu”, a zis el, „sunt glasul celui ce strigă în pustie: «Neteziți calea Domnului», cum a zis prorocul Isaia.”
24 Trimișii erau din partea fariseilor.
25 Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi, dacă nu ești Hristosul, nici Ilie, nici Prorocul?”
26 Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoașteți.
27 El este Acela care vine după mine și care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei Lui.”
28 Aceste lucruri s-au petrecut în Betabara[1], dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
29 A doua zi Ioan L-a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!
30 El este Acela despre care ziceam: «După mine vine un om care este înaintea mea, căci era înainte de mine.»
31 Eu nu-L cunoșteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.”
32 Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel și oprindu-Se peste El.
33 Eu nu-L cunoșteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: «Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se și oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.»
34 Și eu am văzut lucrul acesta și am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”
35 A doua zi Ioan stătea iarăși cu doi dintre ucenicii lui.
36 Și pe când Îl privea pe Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”
37 Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe și au mers după Isus.
38 Isus S-a întors și, când i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutați?” Ei I-au răspuns: „Rabi” (care, tălmăcit, înseamnă: „Învățătorule”), „unde locuiești?”
39 „Veniți de vedeți”, le-a zis El. S-au dus și au văzut unde locuia; și în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea.
40 Unul din cei doi care auziseră cuvintele lui Ioan și merseseră după Isus era Andrei, fratele lui Simon Petru.
41 El cel dintâi l-a găsit pe fratele său, Simon, și i-a zis: „Noi L-am găsit pe Mesia” (care, tălmăcit, înseamnă: „Hristos”).
42 Și l-a adus la Isus. Isus l-a privit și i-a zis: „Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa” (care, tălmăcit, înseamnă: „Petru”).
43 A doua zi Isus a vrut să Se ducă în Galileea și l-a găsit pe Filip. Și i-a zis: „Vino după Mine!”
44 Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei și a lui Petru.
45 Filip l-a găsit pe Natanael și i-a zis: „Noi L-am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în Lege, și Prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.”
46 Natanael i-a zis: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” „Vino și vezi!”, i-a răspuns Filip.
47 Isus l-a văzut pe Natanael venind la El și a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleșug.”
48 „De unde mă cunoști?”, I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte să te cheme Filip, când erai sub smochin.”
49 Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!”
50 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.”
51 Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că de acum încolo veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului.”

Galateni 5 : 1
1 Rămâneți dar tari și nu vă plecați iarăși sub jugul robiei!

Proverbele 3 : 1 – 35
1 Fiule, nu uita învățăturile mele și păstrează în inima ta sfaturile mele,
2 căci ele îți vor lungi zilele și anii vieții tale și-ți vor aduce multă pace!
3 Să nu te părăsească bunătatea și credincioșia: leagă-ți-le la gât, scrie-le pe tăblița inimii tale,
4 și astfel vei căpăta trecere și minte sănătoasă înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor!
5 Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta!
6 Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările!
7 Nu te socoti singur înțelept; teme-te de Domnul și abate-te de la rău!
8 Aceasta va aduce sănătate trupului tău și răcorire oaselor tale.
9 Cinstește-L pe Domnul cu averile tale și cu cele dintâi roade din tot venitul tău,
10 căci atunci grânarele îți vor fi pline de belșug, și teascurile tale vor geme de must.
11 Fiule, nu disprețui mustrarea Domnului și nu te mâhni de pedepsele Lui,
12 căci Domnul mustră pe cine iubește, ca un părinte pe copilul pe care-l iubește!
13 Ferice de omul care găsește înțelepciunea și de omul care capătă pricepere,
14 căci câștigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, și venitul adus de ea este mai de preț decât aurul;
15 ea este mai de preț decât mărgăritarele și toate comorile tale nu se pot asemui cu ea.
16 În dreapta ei este o viață lungă; în stânga ei, bogăție și slavă.
17 Căile ei sunt niște căi plăcute și toate cărările ei sunt niște cărări pașnice.
18 Ea este un pom de viață pentru cei ce o apucă, și cei ce o au sunt fericiți.
19 Prin înțelepciune a întemeiat Domnul pământul și prin pricepere a întărit El cerurile;
20 prin știința Lui s-au deschis adâncurile și strecoară norii roua.
21 Fiule, să nu se îndepărteze învățăturile acestea de ochii tăi: păstrează înțelepciunea și chibzuința,
22 căci ele vor fi viața sufletului tău și podoaba gâtului tău!
23 Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, și piciorul nu ți se va poticni.
24 Când te vei culca, vei fi fără teamă, și când vei dormi, somnul îți va fi dulce.
25 Nu te teme nici de spaimă năprasnică, nici de o năvălire din partea celor răi,
26 căci Domnul va fi nădejdea ta și El îți va păzi piciorul de cădere.
27 Nu-i opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poți s-o faci!
28 Nu-i zice aproapelui tău: „Du-te și vino iarăși; îți voi da mâine”, când ai de unde să dai!
29 Nu gândi rău împotriva aproapelui tău, când locuiește liniștit lângă tine!
30 Nu te certa fără pricină cu cineva, când nu ți-a făcut niciun rău!
31 Nu-l pizmui pe omul asupritor și nu alege niciuna din căile lui,
32 căci Domnul îi urăște pe oamenii stricați, dar este prieten cu cei fără prihană!
33 Blestemul Domnului este în casa celui rău, dar locuința celor neprihăniți o binecuvântează.
34 Când are a face cu cei batjocoritori, Își bate joc de ei, dar celor smeriți le dă har.
35 Înțelepții vor moșteni slava, dar partea celor nebuni este rușinea.