Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc descoperire spirituală
1 Corinteni 10 : 13
13 Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.
Isaia 60 : 1 – 22
1 „Scoală-te, luminează-te, căci lumina ta vine și slava Domnului răsare peste tine!
2 Căci, iată, întunericul acoperă pământul, și negură mare — popoarele, dar peste tine răsare Domnul și slava Lui se arată peste tine.
3 Neamuri vor umbla în lumina ta, și împărați — în strălucirea razelor tale.
4 Ridică-ți ochii împrejur și privește: toți se strâng și vin spre tine! Fiii tăi vin de departe, și fiicele tale sunt purtate pe brațe.
5 Când vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie și îți va bate inima și se va lărgi, căci bogățiile mării se vor întoarce spre tine, și vistieriile neamurilor vor veni la tine.
6 Vei fi acoperit de o mulțime de cămile, de dromaderi din Madian și Efa; vor veni toți din Seba, aducând aur și tămâie, și vor vesti laudele Domnului.
7 Toate turmele Chedarului se vor aduna la tine, berbecii din Nebaiot vor fi în slujba ta; se vor sui pe altarul Meu ca jertfă plăcută Mie, și Casa slavei Mele o voi face și mai slăvită.
8 Cine sunt aceia care zboară ca niște nori, ca niște porumbei spre porumbarul lor?
9 Căci pe Mine Mă așteaptă ostroavele, și corăbiile din Tarsis sunt în frunte, ca să-i aducă înapoi de departe pe copiii tăi, cu argintul și aurul lor, pentru Numele Domnului, Dumnezeului tău, pentru Numele Sfântului lui Israel, care te proslăvește.
10 Străinii îți vor zidi zidurile, și împărații lor îți vor sluji; căci te-am lovit în mânia Mea, dar în îndurarea Mea am milă de tine.
11 Porțile tale vor sta veșnic deschise, nu vor fi închise nici zi, nici noapte, ca să lase să intre la tine bogăția neamurilor și împărații lor cu alaiul lor.
12 Căci neamul și împărăția care nu-ți vor sluji vor pieri, și neamurile acelea vor fi cu totul nimicite.
13 Slava Libanului va veni la tine, chiparosul, ulmul și merișorul (cimișirul), cu toții laolaltă, ca să împodobească locul sfântului Meu Locaș, căci Eu voi proslăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele.
14 Fiii asupritorilor tăi vor veni plecați înaintea ta, și toți cei ce te disprețuiau se vor închina la picioarele tale și te vor numi Cetatea Domnului, Sionul Sfântului lui Israel.
15 De unde erai părăsită și urâtă și nimeni nu trecea prin tine, te voi face o podoabă veșnică, o pricină de bucurie pentru oameni din neam în neam.
16 Vei suge laptele neamurilor, vei suge țâța împăraților și vei ști astfel că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.
17 În loc de aramă, voi aduce aur; în loc de fier, voi aduce argint; în loc de lemn, aramă; și în loc de pietre, fier. Voi face ca pacea să domnească peste tine și să stăpânească dreptatea.
18 Nu se va mai auzi vorbindu-se de silnicie în țara ta, nici de pustiire și prăpăd în ținutul tău, ci vei numi zidurile tale Mântuire, și porțile tale — Laudă.
19 Nu soarele îți va mai sluji ca lumină ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei, ci Domnul va fi lumina ta pe vecie și Dumnezeul tău va fi slava ta.
20 Soarele tău nu va mai asfinți și luna ta nu se va mai întuneca, căci Domnul va fi lumina ta pe vecie, și zilele suferinței tale se vor sfârși.
21 Nu vor mai fi decât oameni neprihăniți în poporul tău: ei vor stăpâni țara pe vecie ca o odraslă sădită de Mine, lucrarea mâinilor Mele, ca să slujească spre slava Mea.
22 Cel mai mic se va face o mie, și cel mai neînsemnat — un neam puternic. Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri la vremea lor.”
Isaia 54 : 17
17 Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere, și pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta o vei osândi. Aceasta este moștenirea robilor Domnului, așa este mântuirea care le vine de la Mine”, zice Domnul.
Proverbele 4 : 25 – 27
25 Ochii tăi să privească drept și pleoapele tale să caute drept înaintea ta!
26 Cărarea pe care mergi să fie netedă și toate căile tale să fie hotărâte:
27 nu te abate nici la dreapta, nici la stânga și ferește-te de rău!
Efeseni 6 : 12
12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.
Faptele apostolilor 1 : 8
8 Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.”
Ioan 8 : 32
32 veți cunoaște adevărul , și adevărul vă va face slobozi.”
Galateni 1 : 10
10 Caut eu oare în clipa aceasta să capăt bunăvoința oamenilor sau bunăvoința lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos.
1 Cronici 14 : 8 – 17
8 Filistenii au auzit că David fusese uns împărat peste tot Israelul și s-au suit cu toții să-l caute. David a fost înștiințat de acest lucru și le-a ieșit înainte.
9 Filistenii au venit și s-au răspândit în Valea Refaimiților.
10 David L-a întrebat pe Dumnezeu zicând: „Să mă sui împotriva filistenilor? Îi vei da în mâinile mele?” Și Domnul i-a zis: „Suie-te, și-i voi da în mâinile tale!”
11 S-au suit la Baal-Perațim, unde David i-a bătut. Apoi a zis: „Dumnezeu i-a risipit pe vrăjmașii mei prin mâna mea ca pe niște ape care se scurg.” De aceea i s-a dat locului acestuia numele Baal-Perațim.
12 Ei și-au lăsat acolo dumnezeii, care au fost arși în foc, după porunca lui David.
13 Filistenii s-au răspândit din nou în vale.
14 David L-a întrebat iarăși pe Dumnezeu. Și Dumnezeu i-a zis: „Să nu te sui după ei; întoarce-te de la ei și mergi asupra lor prin fața duzilor!
15 Când vei auzi un vuiet de pași în vârfurile duzilor, atunci să ieși la luptă, căci Dumnezeu merge înaintea ta, ca să bată oastea filistenilor.”
16 David a făcut cum îi poruncise Dumnezeu, și oastea filistenilor a fost bătută de la Gabaon până la Ghezer.
17 Faima lui David s-a răspândit în toată țara, și Domnul l-a făcut de temut pentru toate neamurile.
Romani 12 : 1 – 21
1 Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
2 Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.
3 Prin harul care mi-a fost dat, eu îi spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință pe care i-a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia.
4 Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, și mădularele n-au toate aceeași slujbă,
5 tot așa și noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora.
6 Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei să-l întrebuințeze după măsura credinței lui.
7 Cine este chemat la o slujbă să se țină de slujba lui. Cine îi învață pe alții să se țină de învățătură.
8 Cine îi îmbărbătează pe alții să se țină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuiește să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie.
9 Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău și lipiți-vă tare de bine!
10 Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească! În cinste, fiecare să-i dea întâietate altuia!
11 În sârguință fiți fără preget! Fiți plini de râvnă cu duhul! Slujiți-I Domnului!
12 Bucurați-vă în nădejde! Fiți răbdători în necaz! Stăruiți în rugăciune!
13 Ajutați-i pe sfinți când sunt în nevoie! Fiți primitori de oaspeți!
14 Binecuvântați-i pe cei ce vă prigonesc: binecuvântați, și nu blestemați!
15 Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng!
16 Aveți aceleași simțăminte unii față de alții! Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite! Să nu vă socotiți singuri înțelepți!
17 Nu întoarceți nimănui rău pentru rău! Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor!
18 Dacă este cu putință, atât cât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii!
19 Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „«Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti», zice Domnul”!
20 Dimpotrivă, „dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui”.
21 Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine!
Isaia 58 : 1 – 14
1 „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și vestește-i poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!
2 În toate zilele Mă întreabă și vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea și n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu.
3 «La ce ne folosește să postim», zic ei, «dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ții seama de lucrul acesta?» Pentru că”, zice Domnul, „în ziua postului vostru vă lăsați în voia pornirilor voastre și-i asupriți pe simbriașii voștri.
4 Iată, postiți ca să vă ciorovăiți și să vă certați, ca să bateți răutăcios cu pumnul; nu postiți cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus.
5 Oare acesta este postul plăcut Mie: să-și chinuie omul sufletul o zi? Să-și plece capul ca un pipirig și să se culce pe sac și cenușă? Aceasta numești tu post și zi plăcută Domnului?
6 Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă-le drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug;
7 împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu-i în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi un om gol, acoperă-l și nu-i întoarce spatele semenului tău!
8 Atunci lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte, și slava Domnului te va însoți.
9 Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: «Iată-Mă!» Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul și vorbele de ocară,
10 dacă îi vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare.
11 Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
12 Ai tăi vor zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile și face țara cu putință de locuit.
13 Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să-L sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării,
14 atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov”, căci gura Domnului a vorbit.
Efeseni 1 : 3
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești, în locurile cerești, în Hristos!
Ioan 3 : 16
16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Efeseni 6 : 18
18 Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri! Vegheați la aceasta cu toată stăruința și rugăciune pentru toți sfinții
Isaia 40 : 1 – 31
1 „Mângâiați, mângâiați poporul Meu!”, zice Dumnezeul vostru.
2 „Vorbiți bine Ierusalimului și strigați-i că robia lui s-a sfârșit, că nelegiuirea lui este ispășită, căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui!”
3 Un glas strigă: „Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!
4 Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, și strâmtorile — în vâlcele!
5 Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit.”
6 Un glas zice: „Strigă!” Și eu am răspuns: „Ce să strig?” „Orice făptură este ca iarba, și toată strălucirea ei — ca floarea de pe câmp.
7 Iarba se usucă, floarea cade când suflă vântul Domnului peste ea.” Într-adevăr, poporul este ca iarba:
8 iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.
9 Suie-te pe un munte înalt, ca să-i vestești Sionului vestea cea bună; înalță-ți glasul cu putere, ca să-i vestești Ierusalimului vestea cea bună; înalță-ți glasul, nu te teme și spune-le cetăților lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!”
10 Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere și poruncește cu brațul Lui. Iată că plata este cu El și răsplătirile vin înaintea Lui.
11 El Își va paște turma ca un păstor: va lua mieii în brațe, îi va duce la sânul Lui și va călăuzi blând oile care alăptează.
12 Cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma și a strâns țărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munții cu cântarul și dealurile cu cumpăna?
13 Cine a cercetat Duhul Domnului și cine L-a luminat cu sfaturile lui?
14 Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învățătură? Cine L-a învățat cărarea dreptății? Cine L-a învățat înțelepciunea și I-a făcut cunoscută calea priceperii?
15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip.
16 Libanul n-ajunge pentru foc, și dobitoacele lui n-ajung pentru arderea-de-tot.
17 Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie și deșertăciune.
18 Cu cine voiți să-L asemănați pe Dumnezeu? Și cu ce asemănare Îl veți asemăna?
19 Meșterul toarnă idolul, și argintarul îl îmbracă cu aur și-i toarnă lănțișoare de argint.
20 Iar cine este sărac alege ca dar un lemn care nu putrezește; își caută un meșter iscusit, ca să facă un idol care să nu se clatine.
21 Nu știți? N-ați auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-ați gândit niciodată la întemeierea pământului?
22 El șade deasupra cercului pământului, și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o maramă subțire și le lățește ca un cort, ca să locuiască în el.
23 El îi preface într-o nimica pe voievozi și face o nimica din judecătorii pământului.
24 De-abia sunt sădiți, de-abia sunt semănați, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ, și El suflă peste ei de se usucă și un vârtej îi ia ca pe niște paie.
25 „Cu cine Mă veți asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?”, zice Cel Sfânt.
26 Ridicați-vă ochii în sus și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește.
27 Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, și dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu”?
28 Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.
29 El îi dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin.
30 Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină,
31 dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.
Efeseni 3 : 20
20 Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi,
1 Ioan 4 : 1 – 21
1 Preaiubiților, să nu dați crezare oricărui duh, ci să cercetați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieșit mulți proroci mincinoși.
2 Duhul lui Dumnezeu să-L cunoașteți după aceasta: orice duh care mărturisește că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu;
3 și orice duh care nu-L mărturisește pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul Antihristului, de a cărui venire ați auzit. El chiar este în lume acum.
4 Voi, copilașilor, sunteți din Dumnezeu și i-ați biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.
5 Ei sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume, și lumea îi ascultă.
6 Noi însă suntem din Dumnezeu; cine-L cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaștem duhul adevărului și duhul rătăcirii.
7 Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și Îl cunoaște pe Dumnezeu.
8 Cine nu iubește nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.
9 Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu ca noi să trăim prin El.
10 Și dragostea stă nu în faptul că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.
11 Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții.
12 Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi, și dragostea Lui a ajuns desăvârșită în noi.
13 Cunoaștem că rămânem în El și că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său.
14 Și noi am văzut și mărturisim că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii.
15 Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, și el — în Dumnezeu.
16 Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste, și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el.
17 Cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârșită în noi, ca să avem deplină încredere în ziua judecății.
18 În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa, și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste.
19 Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.
20 Dacă zice cineva: „Eu Îl iubesc pe Dumnezeu” și-l urăște pe fratele său este un mincinos, căci cine nu-l iubește pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să-L iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?
21 Și aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine-L iubește pe Dumnezeu îl iubește și pe fratele său.
Proverbele 14 : 29
29 Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute face multe prostii.
1 Corinteni 13 : 1 – 13
1 Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
2 Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic.
3 Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic.
4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău,
6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
7 acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.
8 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfârșit.
9 Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte,
10 dar când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se va sfârși.
11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
12 Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci vom vedea față în față. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.
13 Acum dar rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
Leave a Reply