Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc dând în judecată pe cineva
1 Corinteni 6 : 1 – 20
1 Cum? Când vreunul din voi are vreo neînțelegere cu altul, îndrăznește el să se judece cu el la cei nelegiuiți, și nu la sfinți?
2 Nu știți că sfinții vor judeca lumea? Și dacă lumea va fi judecată de voi, sunteți voi nevrednici să judecați lucruri de foarte mică însemnătate?
3 Nu știți că noi îi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieții acesteia?
4 Deci când aveți neînțelegeri pentru lucrurile vieții acesteia, voi îi puneți judecători pe aceia pe care Biserica nu-i bagă în seamă?
5 Spre rușinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înțelept, care să fie în stare să judece între frate și frate?
6 Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, și încă înaintea necredincioșilor!
7 Chiar faptul că aveți judecăți între voi este un cusur pe care-l aveți. Pentru ce nu suferiți mai bine să fiți nedreptățiți? De ce nu răbdați mai bine paguba?
8 Dar voi singuri sunteți aceia care nedreptățiți și păgubiți, și încă pe frați!
9 Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții,
10 nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.
11 Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.
12 Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.
13 Mâncărurile sunt pentru pântece, și pântecele este pentru mâncăruri. Și Dumnezeu le va nimici și pe unul, și pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, și Domnul este pentru trup.
14 Și Dumnezeu, care L-a înviat pe Domnul, ne va învia și pe noi cu puterea Sa.
15 Nu știți că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos și voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum!
16 Nu știți că cine se lipește de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup.”
17 Dar cine se lipește de Domnul este un singur duh cu El.
18 Fugiți de curvie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârșit afară din trup, dar cine curvește păcătuiește împotriva trupului său.
19 Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?
20 Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți-L dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu!
Matei 18 : 15 – 17
15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur! Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău.
16 Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori!
17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; și dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș!
1 Corinteni 6 : 7
7 Chiar faptul că aveți judecăți între voi este un cusur pe care-l aveți. Pentru ce nu suferiți mai bine să fiți nedreptățiți? De ce nu răbdați mai bine paguba?
1 Corinteni 6 : 1 – 8
1 Cum? Când vreunul din voi are vreo neînțelegere cu altul, îndrăznește el să se judece cu el la cei nelegiuiți, și nu la sfinți?
2 Nu știți că sfinții vor judeca lumea? Și dacă lumea va fi judecată de voi, sunteți voi nevrednici să judecați lucruri de foarte mică însemnătate?
3 Nu știți că noi îi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieții acesteia?
4 Deci când aveți neînțelegeri pentru lucrurile vieții acesteia, voi îi puneți judecători pe aceia pe care Biserica nu-i bagă în seamă?
5 Spre rușinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înțelept, care să fie în stare să judece între frate și frate?
6 Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, și încă înaintea necredincioșilor!
7 Chiar faptul că aveți judecăți între voi este un cusur pe care-l aveți. Pentru ce nu suferiți mai bine să fiți nedreptățiți? De ce nu răbdați mai bine paguba?
8 Dar voi singuri sunteți aceia care nedreptățiți și păgubiți, și încă pe frați!
Matei 5 : 38 – 42
38 Ați auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.»
39 Dar Eu vă spun: să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci oricui te lovește peste obrazul drept întoarce-i-l și pe celălalt!
40 Oricui vrea să se judece cu tine și să-ți ia haina lasă-i și cămașa!
41 Dacă te silește cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două!
42 Celui ce-ți cere dă-i; și nu-i întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine!
1 Petru 2 : 18 – 25
18 Slugilor, fiți-le supuse stăpânilor voștri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit!
19 Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui față de Dumnezeu, suferă întristare și suferă pe nedrept.
20 Într-adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți când ați făcut rău? Dar dacă suferiți cu răbdare când ați făcut ce este bine, lucrul acesta Îi este plăcut lui Dumnezeu.
21 Și la aceasta ați fost chemați, fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui.
22 „El n-a făcut păcat, și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug.”
23 Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; și când era chinuit, nu amenința, ci I Se supunea dreptului Judecător.
24 El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați.
25 Căci erați ca niște oi rătăcite, dar acum v-ați întors la Păstorul și Episcopul[1] sufletelor voastre.
Romani 2 : 1 – 29
1 Așadar, omule, oricine ai fi tu care îl judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți, căci prin faptul că îl judeci pe altul te osândești singur, fiindcă tu, care îl judeci pe altul, faci aceleași lucruri.
2 Știm, într-adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul.
3 Și crezi tu, omule, care îi judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4 Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, ale îngăduinței și ale îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?
5 Dar cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu,
6 care îi va răsplăti fiecăruia după faptele lui:
7 și anume le va da viața veșnică celor ce, prin stăruința în bine, caută slava, cinstea și nemurirea
8 și le va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului și ascultă de nelegiuire.
9 Necaz și strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
10 Slavă, cinste și pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
11 Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului.
12 Toți cei ce au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege, și toți cei ce au păcătuit având Lege vor fi judecați după Lege.
13 Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiți neprihăniți.
14 Când neamurile, măcar că n-au Lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o Lege, își sunt singuri lege,
15 și ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisesc cugetul lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc, sau se dezvinovățesc între ele.
16 Și faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.
17 Tu, care te numești iudeu, care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,
18 care cunoști voia Lui, care știi să faci deosebire între lucruri, pentru că ești învățat de Lege;
19 tu, care te măgulești că ești călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric,
20 povățuitorul celor fără minte, învățătorul celor neștiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoștinței depline și al adevărului;
21 tu deci, care îi înveți pe alții, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care propovăduiești: „Să nu furi”, furi?
22 Tu, care zici: „Să nu preacurvești”, preacurvești? Tu, căruia ți-e scârbă de idoli, le jefuiești templele?
23 Tu, care te fălești cu Legea, Îl necinstești pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?
24 „Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri”, după cum este scris.
25 Tăierea împrejur, negreșit, este de folos dacă împlinești Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur.
26 Dacă deci cel netăiat împrejur păzește poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?
27 Cel netăiat împrejur din naștere care împlinește Legea nu te va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii și tăierea împrejur?
28 Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este iudeu, și tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne,
29 ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru, și tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu își scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.
1 Corinteni 6 : 1 – 6
1 Cum? Când vreunul din voi are vreo neînțelegere cu altul, îndrăznește el să se judece cu el la cei nelegiuiți, și nu la sfinți?
2 Nu știți că sfinții vor judeca lumea? Și dacă lumea va fi judecată de voi, sunteți voi nevrednici să judecați lucruri de foarte mică însemnătate?
3 Nu știți că noi îi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieții acesteia?
4 Deci când aveți neînțelegeri pentru lucrurile vieții acesteia, voi îi puneți judecători pe aceia pe care Biserica nu-i bagă în seamă?
5 Spre rușinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înțelept, care să fie în stare să judece între frate și frate?
6 Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, și încă înaintea necredincioșilor!
2 Corinteni 5 : 19
19 că, adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neținându-le în socoteală păcatele lor, și ne-a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări.
1 Corinteni 6 : 4
4 Deci când aveți neînțelegeri pentru lucrurile vieții acesteia, voi îi puneți judecători pe aceia pe care Biserica nu-i bagă în seamă?
Iacov 1 : 5
5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care le dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată.
Ieremia 29 : 11
11 Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi», zice Domnul, «gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.
Romani 14 : 1 – 23
1 Primiți-l bine pe cel slab în credință și nu vă apucați la vorbă asupra părerilor îndoielnice!
2 Unul crede că poate să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdețuri.
3 Cine mănâncă să nu disprețuiască pe cine nu mănâncă, și cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
4 Cine ești tu, care-l judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuși va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească așa încât să stea.
5 Unul socotește o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui.
6 Cine face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că Îi aduce mulțumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, și Îi aduce și el mulțumiri lui Dumnezeu.
7 Într-adevăr, niciunul din noi nu trăiește pentru sine și niciunul din noi nu moare pentru sine.
8 Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.
9 Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat: ca să aibă stăpânire și peste cei morți, și peste cei vii.
10 Dar pentru ce-l judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce-l disprețuiești tu pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
11 Fiindcă este scris: „«Pe viața Mea Mă jur», zice Domnul, «că orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă Îi va da slavă lui Dumnezeu.»”
12 Așa că fiecare dintre noi are să-I dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.
13 Să nu ne mai judecăm dar unii pe alții! Ci mai bine judecați să nu faceți nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire!
14 Eu știu și sunt încredințat în Domnul Isus că nimic nu este necurat în sine și că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat.
15 Dar dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste. Nu-l nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!
16 Nu faceți ca binele vostru să fie grăit de rău!
17 Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt.
18 Cine Îi slujește lui Hristos în felul acesta este plăcut lui Dumnezeu și cinstit de oameni.
19 Așadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea și la zidirea noastră.
20 Să nu nimicești pentru o mâncare lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totuși, a mânca din ele când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere este rău.
21 Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin și să te ferești de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.
22 Încredințarea pe care o ai păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu! Ferice de cel ce nu se osândește singur în ce găsește bine!
23 Dar cine se îndoiește și mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredințare. Tot ce nu vine din încredințare e păcat.
1 Timotei 2 : 1 – 2
1 Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii,
2 pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea.
2 Timotei 2 : 22
22 Fugi de poftele tinereții și urmărește neprihănirea, credința, dragostea, pacea, împreună cu cei ce-L cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată!
Psalmul 2 : 1 – 12
1 Pentru ce se întărâtă neamurile și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte?
2 Împărații pământului se răscoală și domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicând:
3 „Să le rupem legăturile și să scăpăm de lanțurile lor!”
4 Cel ce șade în ceruri râde, Domnul Își bate joc de ei.
5 Apoi, în mânia Lui, le vorbește și-i îngrozește cu urgia Sa, zicând:
6 „Totuși Eu L-am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.”
7 „Eu voi vesti hotărârea Lui”, zice Unsul. „Domnul Mi-a zis: «Tu ești Fiul Meu. Astăzi Te-am născut.
8 Cere-Mi, și-Ți voi da neamurile de moștenire și marginile pământului în stăpânire!
9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier și le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.»”
10 Acum dar, împărați, purtați-vă cu înțelepciune! Luați învățătură, judecătorii pământului!
11 Slujiți-I Domnului cu frică și bucurați-vă tremurând!
12 Dați-I cinste Fiului, ca să nu Se mânie și să nu pieriți pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toți câți se încred în El!
Leave a Reply