căsătorie

Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc căsătorie

1 Corinteni 7 : 1 – 40
1 Cu privire la lucrurile despre care mi-ați scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.
2 Totuși, din pricina curviei, fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei.
3 Bărbatul să-și împlinească față de nevastă datoria de soț; și tot așa să facă și nevasta față de bărbat.
4 Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta.
5 Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea; apoi să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre.
6 Lucrul acesta îl spun ca o îngăduință; nu fac din el o poruncă.
7 Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul.
8 Celor neînsurați și văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine.
9 Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.
10 Celor căsătoriți le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat.
11 (Dacă este despărțită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Și nici bărbatul să nu-și lase nevasta.
12 Celorlalți le zic eu, nu Domnul: dacă un frate are o nevastă necredincioasă și ea voiește să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea.
13 Și dacă o femeie are un bărbat necredincios și el voiește să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.
14 Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă, și nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele; altminteri, copiii voștri ar fi necurați, pe când acum sunt sfinți.
15 Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legați: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.
16 Căci ce știi tu, nevastă, dacă îți vei mântui bărbatul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți vei mântui nevasta?
17 Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a așezat Domnul și în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rânduiala pe care am așezat-o în toate bisericile.
18 Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur.
19 Tăierea împrejur nu este nimic, și netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.
20 Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat.
21 Ai fost chemat când erai rob? Să nu te neliniștești de lucrul acesta, dar dacă poți să ajungi slobod, folosește-te!
22 Căci robul chemat în Domnul este un slobozit al Domnului. Tot așa, cel slobod care a fost chemat este un rob al lui Hristos.
23 Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți dar robi oamenilor!
24 Fiecare, fraților, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat!
25 Cât despre fecioare, n-am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat de la Domnul harul să fiu vrednic de crezare.
26 Iată dar ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămână așa cum este.
27 Ești legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat! Nu ești legat de o nevastă? Nu căuta nevastă!
28 Însă, dacă te însori, nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuiește. Dar ființele acestea vor avea necazuri pământești, și eu aș vrea să vi le cruț.
29 Iată ce vreau să spun, fraților: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste să fie ca și cum n-ar avea;
30 cei ce plâng, ca și cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n-ar stăpâni;
31 cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi de ea, căci chipul lumii acesteia trece.
32 Dar eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cine nu este însurat se îngrijește de lucrurile Domnului, cum ar putea să-I placă Domnului.
33 Dar cine este însurat se îngrijește de lucrurile lumii, cum să-i placă nevestei.
34 Tot așa, între femeia măritată și fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă și cu trupul, și cu duhul, iar cea măritată se îngrijește de lucrurile lumii, cum să-i placă bărbatului ei.
35 Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laț, ci pentru ceea ce este frumos și ca să-I puteți sluji Domnului fără piedici.
36 Dacă crede cineva că este rușinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei, și nevoia cere așa, să facă ce vrea — nu păcătuiește: să se mărite.
37 Dar cine a luat o hotărâre tare și nu este nevoit, ci este slobod să lucreze cum vrea, și a hotărât în inima lui s-o păstreze pe fiica sa fecioară face bine.
38 Astfel, cine își mărită fata bine face, și cine n-o mărită mai bine face.
39 O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăiește bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea — numai în Domnul.
40 Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne așa cum este. Și cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu.

2 Corinteni 6 : 14
14 Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși! Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?

Geneza 2 : 24
24 De aceea îi va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup.

1 Corinteni 6 : 19 – 20
19 Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?
20 Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți-L dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu!

Romani 1 : 26 – 27
26 Din pricina aceasta Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuințarea firească a lor într-una care este împotriva firii;
27 tot astfel, și bărbații au părăsit întrebuințarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase și au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

Matei 19 : 1 – 30
1 După ce a sfârșit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea și a venit în ținutul Iudeei, dincolo de Iordan.
2 După El au mers multe gloate; și acolo i-a vindecat pe cei bolnavi.
3 Fariseii au venit la El și, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare îi este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice pricină?”
4 Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-ați citit că Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască
5 și a zis: «De aceea îi va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup»?
6 Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă!”
7 „Pentru ce dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să-i dea nevestei o carte de despărțire și s-o lase?”
8 Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele, dar de la început n-a fost așa.
9 Eu însă vă spun că oricine își lasă nevasta, în afară de pricină de curvie, și o ia pe alta de nevastă preacurvește; și cine o ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește.”
10 Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul și nevasta lui, nu este de folos să se însoare.”
11 El le-a răspuns: „Nu toți pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.
12 Fiindcă sunt fameni care s-au născut așa din pântecele maicii lor, sunt fameni care au fost făcuți fameni de oameni și sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăția cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească.”
13 Atunci I-au adus niște copilași ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.
14 Și Isus le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei!”
15 După ce Și-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.
16 Atunci s-a apropiat de Isus un om și I-a zis: „Învățătorule, ce bine să fac ca să am viața veșnică?”
17 El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: «Ce bine?» Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile!”
18 „Care?”, I-a zis el. Și Isus i-a răspuns: „«Să nu ucizi; să nu preacurvești; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;
19 să-i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta»; și «să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți».”
20 Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea. Ce-mi mai lipsește?”
21 „Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă!”
22 Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuții.
23 Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția cerurilor!
24 Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.”
25 Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiți de tot și au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?”
26 Isus S-a uitat țintă la ei și le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință.”
27 Atunci Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot și Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?”
28 Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul Omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-ați urmat, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie și veți judeca cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
29 Și oricine a lăsat case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau feciori sau holde pentru Numele Meu va primi însutit și va moșteni viața veșnică.
30 Dar mulți din cei dintâi vor fi cei din urmă și mulți din cei din urmă vor fi cei dintâi.