Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc bine si rau
Isaia 5 : 20
20 Vai de cei ce numesc răul bine și binele rău, care spun că întunericul este lumină și lumina, întuneric, care dau amărăciune în loc de dulceață și dulceață în loc de amărăciune!
Romani 12 : 21
21 Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine!
1 Corinteni 15 : 33
33 Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.”
Romani 5 : 3 – 5
3 Ba, mai mult, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre, căci știm că necazul aduce răbdare,
4 răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea.
5 Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.
Romani 2 : 6 – 8
6 care îi va răsplăti fiecăruia după faptele lui:
7 și anume le va da viața veșnică celor ce, prin stăruința în bine, caută slava, cinstea și nemurirea
8 și le va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului și ascultă de nelegiuire.
Geneza 3 : 1 – 24
1 Șarpele era mai șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El i-a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «Să nu mâncați din toți pomii din grădină»?”
2 Femeia i-a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
3 Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: «Să nu mâncați din el și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți!»”
4 Atunci șarpele i-a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri!
5 Dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.”
6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat; i-a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el.
7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri[3] din ele.
8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei[4], și omul și nevasta lui s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
9 Dar Domnul Dumnezeu l-a chemat pe om și i-a zis: „Unde ești?”
10 El a răspuns: „Ți-am auzit glasul în grădină și mi-a fost frică, pentru că eram gol, și m-am ascuns.”
11 Și Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?”
12 Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat.”
13 Și Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Șarpele m-a amăgit și am mâncat din pom.”
14 Domnul Dumnezeu i-a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieții tale să te târăști pe pântece și să mănânci țărână!
15 Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.”
16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu durere vei naște copii, și dorințele tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”
17 Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem: «Să nu mănânci deloc din el», blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale;
18 spini și pălămidă să-ți dea și să mănânci iarba de pe câmp!
19 În sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.”
20 Adam i-a pus nevestei sale numele Eva[5], căci ea a fost mama tuturor celor vii.
21 Domnul Dumnezeu le-a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele.
22 Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-și întindă mâna, să ia și din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci.”
23 De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca să lucreze pământul din care fusese luat.
24 Astfel l-a izgonit El pe Adam; și la răsăritul grădinii Edenului a pus niște heruvimi care să învârtă o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții.
Matei 19 : 17
17 El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: «Ce bine?» Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile!”
Matei 22 : 37 – 39
37 Isus i-a răspuns: „«Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.»
38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.
39 Iar a doua, asemenea ei, este: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.»
Iosua 24 : 15
15 Și dacă nu găsiți cu cale să-I slujiți Domnului, alegeți astăzi cui vreți să slujiți: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinții voștri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriților, în a căror țară locuiți! Cât despre mine, eu și casa mea Îi vom sluji Domnului.”
Ioan 6 : 50 – 71
50 Pâinea care se coboară din cer este de așa fel, ca cineva să mănânce din ea și să nu moară.
51 Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din Pâinea aceasta, va trăi în veac; și Pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii.”
52 La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei și ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?”
53 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă!
54 Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sângele Meu este cu adevărat o băutură.
56 Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu rămân în el.
57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine.
58 Astfel este Pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinții voștri, și totuși au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.”
59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când îi învăța pe oameni în Capernaum.
60 Mulți dintre ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”
61 Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
62 Dar dacă L-ați vedea pe Fiul Omului suindu-Se unde era mai înainte?…
63 Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.
64 Dar sunt unii din voi care nu cred.” — Căci Isus știa de la început cine erau cei ce nu cred și cine era cel ce avea să-L vândă. —
65 Și a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”
66 Din clipa aceea mulți dintre ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El.
67 Atunci Isus le-a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să vă duceți?”
68 „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice.
69 Și noi am crezut și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”
70 Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul din voi este un drac.”
71 — Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece. —
Leave a Reply