având o zi proastă

Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc având o zi proastă

Iacov 1 : 2 – 7
2 Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări,
3 ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.
4 Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic.
5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care le dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată.
6 Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo.
7 Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul,

Ieremia 29 : 11
11 Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi», zice Domnul, «gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.

1 Corinteni 10 : 13
13 Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.

2 Timotei 3 : 1 – 5
1 Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie,
3 fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine,
4 vânzători, obraznici, îngâmfați, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu,
5 având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Îndepărtează-te de oamenii aceștia!

Ioan 16 : 33
33 V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți: Eu am biruit lumea!”

1 Ioan 2 : 15 – 17
15 Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume! Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
16 Căci tot ce este în lume — pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții — nu este de la Tatăl, ci din lume.
17 Și lumea și pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

Psalmul 139 : 23 – 24
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile!
24 Vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe calea veșniciei!

Luca 6 : 20 – 21
20 Atunci Isus Și-a ridicat ochii spre ucenicii Săi și a zis: „Ferice de voi care sunteți săraci, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a voastră!
21 Ferice de voi care sunteți flămânzi acum, pentru că voi veți fi săturați! Ferice de voi care plângeți acum, pentru că voi veți râde!

Filipeni 4 : 4
4 Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: bucurați-vă!

Evrei 4 : 15 – 16
15 Căci n-avem un Mare-Preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.
16 Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, ca să fim ajutați la vreme de nevoie!

Proverbele 3 : 5 – 6
5 Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta!
6 Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările!

Luca 14 : 12 – 14
12 I-a zis și celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu-i chemi pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor pe tine și să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.
13 Ci, când dai o masă, cheamă-i pe săraci , pe schilozi, pe șchiopi și pe orbi,
14 și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească, dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți!”

Ieremia 9 : 23 – 24
23 Așa vorbește Domnul: „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui,
24 ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ. Căci în acestea găsesc plăcere Eu”, zice Domnul.

Luca 12 : 33 – 34
33 Vindeți ce aveți și dați milostenie! Faceți-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoțul și unde nu roade molia!
34 Căci, unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră.

Matei 5 : 1 – 29
1 Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte; și după ce a șezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El.
2 Apoi a început să vorbească și să-i învețe astfel:
3 „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor!
4 Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați!
5 Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!
6 Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!
7 Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
8 Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!
9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!
10 Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor!
11 Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră!
12 Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa i-au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.
13 Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni.
14 Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.
15 Și oamenii nu aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și le luminează tuturor celor din casă.
16 Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.
17 Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.
18 Căci adevărat vă spun: câtă vreme nu vor trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte să se fi întâmplat toate lucrurile.
19 Așa că oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci și îi va învăța pe oameni așa va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi și îi va învăța pe alții să le păzească va fi chemat mare în Împărăția cerurilor.
20 Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor!
21 Ați auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu ucizi ; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecății.»
22 Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății; și oricine îi va zice fratelui său: «Prostule!» va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: «Nebunule!» va cădea sub pedeapsa focului gheenei.
23 Așa că, dacă îți aduci darul la altar și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24 lasă-ți darul acolo, înaintea altarului, și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău, apoi vino de adu-ți darul!
25 Caută de te împacă degrabă cu pârâșul tău, câtă vreme ești cu el pe drum, ca nu cumva pârâșul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului și să fii aruncat în temniță!
26 Adevărat îți spun că nu vei ieși de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuț.
27 Ați auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu preacurvești.»
28 Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a și preacurvit cu ea în inima lui.
29 Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine, căci este spre folosul tău să piară unul dintre mădularele tale și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă!

Isaia 1 : 1 – 31
1 Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoț, despre Iuda și Ierusalim, pe vremea lui Ozia, a lui Iotam, a lui Ahaz și a lui Ezechia, împărații lui Iuda:
2 Ascultați, ceruri, și ia aminte, pământule, căci Domnul vorbește: „Am hrănit și am crescut niște copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.
3 Boul își cunoaște stăpânul și măgarul cunoaște ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu ia aminte la Mine.”
4 Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânță de nelegiuiți, copii stricați! L-au părăsit pe Domnul, L-au disprețuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele…
5 Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav și toată inima suferă de moarte!
6 Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi și carne vie, nestoarse, nelegate și nealinate cu untdelemn:
7 țara vă este pustiită, cetățile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voștri, pustiesc și nimicesc ca niște sălbatici.
8 Și fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covergă într-un câmp de castraveți, ca o cetate împresurată.
9 De nu ne-ar fi lăsat Domnul Oștirilor o mică rămășiță, am fi ajuns ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora.
10 Ascultați cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!
11 „Ce-Mi trebuie Mie mulțimea jertfelor voastre?”, zice Domnul. „Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor și de grăsimea vițeilor; nu-Mi place sângele taurilor, al oilor și al țapilor.
12 Când veniți să vă înfățișați înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcați curțile?
13 Nu mai aduceți daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
14 Urăsc lunile voastre cele noi și praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
15 Când vă întindeți mâinile, Îmi întorc ochii de la voi și, oricât de mult v-ați ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!
16 Spălați-vă deci și curățiți-vă! Luați dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ați făcut! Încetați să mai faceți răul!
17 Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți-l pe cel asuprit, faceți-i dreptate orfanului, apărați văduva!
18 Veniți totuși să ne judecăm”, zice Domnul. „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.
19 De veți voi și veți asculta, veți mânca cele mai bune roade ale țării;
20 dar de nu veți voi și nu veți asculta, de sabie veți fi înghițiți, căci gura Domnului a vorbit.”
21 Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, și acum e plină de ucigași.
22 Argintul tău s-a prefăcut în zgură, și vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă.
23 Mai-marii tăi sunt răzvrătiți și părtași cu hoții, toți iubesc mita și aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, și pricina văduvei n-ajunge până la ei.
24 De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul Oștirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! le voi cere socoteală potrivnicilor Mei și Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei.
25 Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îți voi topi zgura cum o topește leșia, toate părticelele de plumb le voi îndepărta din tine.
26 Îi voi face iarăși pe judecătorii tăi ca odinioară și pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea vei fi numită Cetatea Neprihănită, Cetatea Credincioasă.”
27 Sionul va fi mântuit prin judecată, și cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el vor fi mântuiți prin dreptate.
28 Dar pieirea îi va atinge pe toți cei răzvrătiți și păcătoși, și cei ce-L părăsesc pe Domnul vor pieri.
29 „Vă va fi rușine de terebinții în care găseați plăcere și veți roși din pricina grădinilor în care vă desfătați,
30 căci veți fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă.
31 Omul tare va fi ca niște câlți, și lucrarea lui, ca o scânteie; amândoi vor arde împreună și nimeni nu-i va stinge.”

Ioel 2 : 28
28 După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii și fiicele voastre vor proroci, bătrânii voștri vor visa vise, și tinerii voștri vor avea vedenii.

Tit 3 : 5
5 El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,

Faptele apostolilor 2 : 1 – 456

1 În Ziua Cincizecimii erau toți împreună în același loc.
2 Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei.
3 Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare dintre ei.
4 Și toți s-au umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
5 Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.
6 Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
7 Toți se mirau, se minunau și ziceau unii către alții: „Toți aceștia care vorbesc nu sunt galileeni?
8 Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia dintre noi în limba noastră, în care ne-am născut?
9 Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,
10 Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirene, oaspeți din Roma, iudei sau prozeliți,
11 cretani și arabi — îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”
12 Toți erau uimiți, nu știau ce să creadă și ziceau unii către alții: „Ce vrea să zică aceasta?”
13 Dar alții își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de must.”
14 Atunci Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul și le-a zis: „Bărbați iudei și voi toți cei care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta și ascultați cuvintele mele!
15 Oamenii aceștia nu sunt beți, cum vă închipuiți voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.
16 Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:
17 «‘În zilele de pe urmă’, zice Dumnezeu, ‘voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii, și bătrânii voștri vor visa vise.
18 Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu și vor proroci.
19 Voi face să se arate semne sus în cer și minuni jos pe pământ, sânge, foc și un vârtej de fum;
20 soarele se va preface în întuneric, și luna — în sânge înainte să vină ziua Domnului, ziua aceea mare și strălucită.
21 Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.’»
22 Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți,
23 pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor fără de lege.
24 Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea.
25 Căci David zice despre El: «Eu Îl aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26 De aceea mi se bucură inima și mi se veselește limba; chiar și trupul mi se va odihni în nădejde,
27 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința Morților și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.
28 Mi-ai făcut cunoscute căile vieții și mă vei umple de bucurie cu starea Ta de față.»
29 Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraților, să vă spun fără sfială că a murit și a fost îngropat, și mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi.
30 Fiindcă David era proroc și știa că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că îl va ridica pe unul din urmașii săi pe scaunul lui de domnie,
31 despre învierea lui Hristos a prorocit și a vorbit el când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuința Morților și trupul lui nu va vedea putrezirea.
32 Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori ai Lui.
33 Și acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți și auziți.
34 Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: «Domnul I-a zis Domnului meu: ‘Șezi la dreapta Mea
35 până ce-i voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale!’»
36 Să știe bine dar toată casa lui Israel că Dumnezeu L-a făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care L-ați răstignit voi.”
37 După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă și le-au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?”
38 „Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.
39 Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”
40 Și cu multe alte cuvinte mărturisea, îi îndemna și zicea: „Mântuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos!”
41 Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezați; și în ziua aceea la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.
42 Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni.
43 Fiecare era plin de frică, și prin apostoli se făceau multe minuni și semne.
44 Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau toate de obște.
45 Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia.
46 Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă.
47 Ei Îl lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului norod. Și Domnul îi adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.