Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc având credință
Luca 18 : 27
27 Isus le-a răspuns: „Ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.”
1 Corinteni 10 : 13
13 Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.
Psalmul 23 : 1 – 6
1 O cântare a lui David Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă paște în pășuni verzi și mă duce la ape de odihnă;
3 îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.
5 Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn, și paharul meu este plin de dă peste el.
6 Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele și voi locui în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele.
Ioan 6 : 50 – 71
50 Pâinea care se coboară din cer este de așa fel, ca cineva să mănânce din ea și să nu moară.
51 Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din Pâinea aceasta, va trăi în veac; și Pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii.”
52 La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei și ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?”
53 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă!
54 Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sângele Meu este cu adevărat o băutură.
56 Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu rămân în el.
57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine.
58 Astfel este Pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinții voștri, și totuși au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.”
59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când îi învăța pe oameni în Capernaum.
60 Mulți dintre ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”
61 Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
62 Dar dacă L-ați vedea pe Fiul Omului suindu-Se unde era mai înainte?…
63 Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.
64 Dar sunt unii din voi care nu cred.” — Căci Isus știa de la început cine erau cei ce nu cred și cine era cel ce avea să-L vândă. —
65 Și a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”
66 Din clipa aceea mulți dintre ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El.
67 Atunci Isus le-a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să vă duceți?”
68 „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice.
69 Și noi am crezut și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”
70 Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul din voi este un drac.”
71 — Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece. —
Ioan 6 : 55 – 59
55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sângele Meu este cu adevărat o băutură.
56 Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu rămân în el.
57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine.
58 Astfel este Pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinții voștri, și totuși au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.”
59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când îi învăța pe oameni în Capernaum.
Evrei 13 : 15
15 Prin El, să-I aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.
Ioan 4 : 23 – 24
23 Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați I se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.
24 Dumnezeu este Duh; și cine I se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.”
1 Corinteni 6 : 9 – 11
9 Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții,
10 nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.
11 Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.
2 Ioan 1 : 9
9 Oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Hristos nu-L are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura aceasta Îi are pe Tatăl și pe Fiul.
Ioan 6 : 67 – 71
67 Atunci Isus le-a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să vă duceți?”
68 „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice.
69 Și noi am crezut și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”
70 Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul din voi este un drac.”
71 — Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece. —
Isaia 1 : 1 – 31
1 Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoț, despre Iuda și Ierusalim, pe vremea lui Ozia, a lui Iotam, a lui Ahaz și a lui Ezechia, împărații lui Iuda:
2 Ascultați, ceruri, și ia aminte, pământule, căci Domnul vorbește: „Am hrănit și am crescut niște copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.
3 Boul își cunoaște stăpânul și măgarul cunoaște ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu ia aminte la Mine.”
4 Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânță de nelegiuiți, copii stricați! L-au părăsit pe Domnul, L-au disprețuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele…
5 Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav și toată inima suferă de moarte!
6 Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi și carne vie, nestoarse, nelegate și nealinate cu untdelemn:
7 țara vă este pustiită, cetățile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voștri, pustiesc și nimicesc ca niște sălbatici.
8 Și fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covergă într-un câmp de castraveți, ca o cetate împresurată.
9 De nu ne-ar fi lăsat Domnul Oștirilor o mică rămășiță, am fi ajuns ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora.
10 Ascultați cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!
11 „Ce-Mi trebuie Mie mulțimea jertfelor voastre?”, zice Domnul. „Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor și de grăsimea vițeilor; nu-Mi place sângele taurilor, al oilor și al țapilor.
12 Când veniți să vă înfățișați înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcați curțile?
13 Nu mai aduceți daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
14 Urăsc lunile voastre cele noi și praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
15 Când vă întindeți mâinile, Îmi întorc ochii de la voi și, oricât de mult v-ați ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!
16 Spălați-vă deci și curățiți-vă! Luați dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ați făcut! Încetați să mai faceți răul!
17 Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți-l pe cel asuprit, faceți-i dreptate orfanului, apărați văduva!
18 Veniți totuși să ne judecăm”, zice Domnul. „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.
19 De veți voi și veți asculta, veți mânca cele mai bune roade ale țării;
20 dar de nu veți voi și nu veți asculta, de sabie veți fi înghițiți, căci gura Domnului a vorbit.”
21 Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, și acum e plină de ucigași.
22 Argintul tău s-a prefăcut în zgură, și vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă.
23 Mai-marii tăi sunt răzvrătiți și părtași cu hoții, toți iubesc mita și aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, și pricina văduvei n-ajunge până la ei.
24 De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul Oștirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! le voi cere socoteală potrivnicilor Mei și Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei.
25 Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îți voi topi zgura cum o topește leșia, toate părticelele de plumb le voi îndepărta din tine.
26 Îi voi face iarăși pe judecătorii tăi ca odinioară și pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea vei fi numită Cetatea Neprihănită, Cetatea Credincioasă.”
27 Sionul va fi mântuit prin judecată, și cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el vor fi mântuiți prin dreptate.
28 Dar pieirea îi va atinge pe toți cei răzvrătiți și păcătoși, și cei ce-L părăsesc pe Domnul vor pieri.
29 „Vă va fi rușine de terebinții în care găseați plăcere și veți roși din pricina grădinilor în care vă desfătați,
30 căci veți fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă.
31 Omul tare va fi ca niște câlți, și lucrarea lui, ca o scânteie; amândoi vor arde împreună și nimeni nu-i va stinge.”
Galateni 3 : 28
28 Nu mai este nici iudeu, nici grec, nu mai este nici rob, nici slobod, nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus.
Geneza 19 : 1 – 38
1 Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; și Lot ședea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieșit înainte și s-a plecat până la pământ.
2 Apoi le-a zis: „Domnii mei, intrați, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneți peste noapte în ea, și spălați-vă picioarele; mâine vă veți scula de dimineață și vă veți vedea de drum.” „Nu”, au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în uliță.”
3 Dar Lot a stăruit de ei până au venit și au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azime și au mâncat.
4 Dar nu se culcaseră încă, și oamenii din cetate, bărbații din Sodoma, tineri și bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colțurile.
5 L-au chemat pe Lot și i-au zis: „Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei!”
6 Lot a ieșit afară la ei, la ușă, a încuiat ușa după el
7 și le-a zis: „Fraților, vă rog, nu faceți o asemenea răutate!
8 Iată că am două fete care nu știu de bărbat; am să vi le aduc afară și le veți face ce vă va plăcea. Numai nu le faceți nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra acoperișului casei mele!”
9 Ei au strigat: „Pleacă!” Și au zis: „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, și acum vrea să facă pe judecătorul! Ei bine, o să-ți facem mai rău decât lor.” Și, împingându-l pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă ușa.
10 Dar bărbații aceia au întins mâna, l-au tras pe Lot înăuntru la ei în casă și au încuiat ușa.
11 Iar pe oamenii care erau la ușa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic până la cel mai mare, așa că degeaba se trudeau să găsească ușa.
12 Bărbații aceia i-au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii și fiice și tot ce ai în cetate — scoate-i din locul acesta!
13 Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.”
14 Lot a ieșit și a vorbit cu ginerii săi, care le luaseră pe fetele lui: „Sculați-vă”, a zis el, „ieșiți din locul acesta, căci Domnul are să nimicească cetatea!” Dar ginerii lui credeau că glumește.
15 Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ți nevasta și cele două fete care se află aici, ca să nu pieri și tu în nelegiuirea cetății!”
16 Și, fiindcă Lot zăbovea, bărbații aceia i-au apucat de mână pe el, pe nevasta sa și pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-i cruțe; i-au scos și i-au lăsat afară din cetate.
17 După ce i-au scos afară, unul dintre ei a zis: „Scapă-ți viața! Să nu te uiți înapoi și să nu te oprești în vreun loc din câmpie! Scapă la munte, ca să nu pieri!”
18 Lot le-a zis: „O, nu, Doamne!
19 Iată că am căpătat trecere înaintea Ta și ai arătat mare îndurare față de mine păstrându-mi viața, dar nu pot să fug la munte înainte să mă atingă prăpădul și voi pieri.
20 Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea și este mică. O, de aș putea să fug acolo… este așa de mică… și să scap cu viață!”
21 Și El i-a zis: „Iată că-ți fac și hatârul acesta și nu voi nimici cetatea de care vorbești.
22 Grăbește-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo!” De aceea i s-a pus cetății aceleia numele Țoar[21].
23 Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar.
24 Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora pucioasă și foc de la Domnul din cer.
25 A nimicit cu desăvârșire cetățile acelea, toată câmpia și pe toți locuitorii cetăților și tot ce creștea pe pământ.
26 Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi și s-a prefăcut într-un stâlp de sare.
27 Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineață și s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.
28 Și-a îndreptat privirile spre Sodoma și Gomora și spre toată câmpia; și iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum ca fumul unui cuptor.
29 Când a nimicit Dumnezeu cetățile câmpiei, Și-a adus aminte de Avraam și l-a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului prin care a surpat din temelie cetățile unde își așezase Lot locuința.
30 Lot a ieșit din Țoar și a rămas pe munte cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Țoar. A locuit într-o peșteră cu cele două fete ale lui.
31 Cea mai mare i-a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân și nu mai este niciun bărbat în ținutul acesta ca să intre la noi, după obiceiul tuturor țărilor.
32 Vino, să-l punem pe tatăl nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru!”
33 L-au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea, și cea mai mare s-a dus și s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.
34 A doua zi, cea mai mare i-a zis celei mai tinere: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin și în noaptea aceasta și du-te de te culcă și tu cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru!”
35 I-au dat tatălui lor de a băut vin și în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus și s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.
36 Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor.
37 Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab; el este tatăl moabiților din ziua de azi.
38 Cea mai tânără a născut și ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ami; el este tatăl amoniților din ziua de azi.
1 Timotei 1 : 10
10 pentru curvari, pentru sodomiți, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoși, pentru cei ce jură strâmb și pentru orice este împotriva învățăturii sănătoase —
1 Corinteni 6 : 18
18 Fugiți de curvie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârșit afară din trup, dar cine curvește păcătuiește împotriva trupului său.
Romani 1 : 26 – 1
Romani 6 : 4
4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.
Leave a Reply