Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc asumarea responsabilitatii
Proverbele 12 : 22
22 Buzele mincinoase Îi sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr Îi sunt plăcuți.
Romani 5 : 4
4 răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea.
Efeseni 4 : 31 – 32
31 Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
32 Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos!
Romani 5 : 1
1 Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem[2] pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.
Romani 5 : 3
3 Ba, mai mult, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre, căci știm că necazul aduce răbdare,
1 Petru 2 : 9
9 Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;
Luca 6 : 31
31 Ce voiți să vă facă vouă oamenii faceți-le și voi la fel!
1 Petru 3 : 1 – 6
1 Tot astfel, nevestelor, fiți-le supuse și voi bărbaților voștri, pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor,
2 când vor vedea felul vostru de trai: curat și în temere!
3 Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor,
4 ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.
5 Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu și le erau supuse bărbaților lor;
6 ca Sara, care-l asculta pe Avraam și-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-ați făcut voi, dacă faceți binele fără să vă temeți de ceva.
2 Tesaloniceni 3 : 6 – 12
6 În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraților, să vă îndepărtați de orice frate care trăiește în neorânduială, și nu după învățăturile pe care le-ați primit de la noi.
7 Voi înșivă știți ce trebuie să faceți ca să ne urmați, căci noi n-am trăit în neorânduială între voi.
8 N-am mâncat de pomană pâinea nimănui, ci, lucrând și ostenindu-ne, am muncit zi și noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi.
9 Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înșine o pildă vrednică de urmat.
10 Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.”
11 Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se țin de nimicuri.
12 Îi îndemnăm pe oamenii aceștia și-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-și mănânce pâinea lucrând în liniște.
Faptele apostolilor 5 : 1 – 11
1 Dar un om numit Anania a vândut o moșioară, cu nevasta sa, Safira,
2 și a oprit o parte din preț cu știrea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă și a pus-o la picioarele apostolilor.
3 Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ți-a umplut Satana inima ca să-L minți pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din prețul moșioarei?
4 Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Și după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s-a putut naște un astfel de gând în inima ta? Nu i-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”
5 Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos și și-a dat sufletul. O mare frică i-a apucat pe toți cei ce ascultau aceste lucruri.
6 Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară și l-au îngropat.
7 Cam după trei ceasuri a intrat și nevasta sa, fără să știe ce se întâmplase.
8 Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât ați vândut moșioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.”
9 Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-ați înțeles între voi să-L ispitiți pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l-au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor lua și pe tine.”
10 Ea a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară și au îngropat-o lângă bărbatul ei.
11 O mare frică a cuprins toată adunarea și pe toți cei ce au auzit aceste lucruri.
Romani 12 : 2
2 Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.
Leave a Reply