Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc apărând pe Dumnezeu
2 Timotei 3 : 14 – 16
14 Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învățat și de care ești deplin încredințat, căci știi de la cine le-ai învățat:
15 din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, care pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire prin credința în Hristos Isus.
16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire,
Iov 36 : 12
12 Dacă nu ascultă, pier uciși de sabie, mor în orbirea lor.
Luca 15 : 1 – 32
1 Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de Isus ca să-L asculte.
2 Și fariseii și cărturarii cârteau și ziceau: „Omul acesta îi primește pe păcătoși și mănâncă cu ei.”
3 Dar El le-a spus pilda aceasta:
4 „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde una din ele, nu le lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe izlaz și nu se duce după cea pierdută, până când o găsește?
5 După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri
6 și, când se întoarce acasă, îi cheamă pe prietenii și pe vecinii săi și le zice: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută!»
7 Tot așa vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință.
8 Sau care femeie, dacă are zece lei[2] de argint și pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa și nu caută cu băgare de seamă până când îl găsește?
9 După ce l-a găsit, le cheamă pe prietenele și pe vecinele ei și le zice: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem!»
10 Tot așa vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.”
11 El a mai zis: „Un om avea doi fii.
12 Cel mai tânăr din ei i-a zis tatălui său: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Și tatăl le-a împărțit averea.
13 Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară îndepărtată, unde și-a risipit averea ducând o viață destrăbălată.
14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, și el a început să ducă lipsă.
15 Atunci s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii țării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
16 Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.
17 Și-a venit în fire și a zis: «Câți argați ai tatălui meu nu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici!
18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta
19 și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi!’»
20 Și s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el; a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult.
21 Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta; nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.»
22 Dar tatăl le-a zis robilor săi: «Aduceți repede haina cea mai bună și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel în deget și încălțăminte în picioare!
23 Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l! Să mâncăm și să ne veselim,
24 căci acest fiu al meu era mort, și a înviat, era pierdut, și a fost găsit.» Și au început să se veselească.
25 Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri.
26 L-a chemat pe unul dintre robi și a început să-l întrebe ce este.
27 Robul acela i-a răspuns: «Fratele tău a venit înapoi, și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a găsit iarăși sănătos și bine.»
28 El s-a întărâtat de mânie și nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieșit afară și l-a rugat să intre.
29 Dar el, drept răspuns, i-a zis tatălui său: «Iată, eu îți slujesc ca un rob de atâția ani și niciodată nu ți-am călcat porunca, și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;
30 iar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat!»
31 «Fiule», i-a zis tatăl, «tu întotdeauna ești cu mine și tot ce am eu este al tău.
32 Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, și a înviat, era pierdut, și a fost găsit.»”
Iov 36 : 1 – 33
1 Elihu a urmat și a zis:
2 „Așteaptă puțin, și voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu!
3 Îmi voi lua temeiurile de departe și voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
4 Fii încredințat, cuvântările mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simțăminte curate.
5 Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; și este puternic prin tăria priceperii Lui.
6 El nu-l lasă pe cel rău să trăiască și-i face dreptate celui nenorocit.
7 Nu-Și întoarce ochii de la cei fără prihană și-i pune pe scaunul de domnie cu împărații; îi așază pentru totdeauna ca să domnească.
8 Se întâmplă să cadă în lanțuri și să fie prinși în legăturile nenorocirii?
9 Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mândria lor.
10 Îi înștiințează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.
11 Dacă ascultă și se supun, își sfârșesc zilele în fericire și anii în bucurie.
12 Dacă nu ascultă, pier uciși de sabie, mor în orbirea lor.
13 Nelegiuiții se mânie, nu strigă către Dumnezeu când îi înlănțuie;
14 își pierd viața în tinerețe, mor ca cei desfrânați.
15 Dar Dumnezeu îl scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui și prin suferință îl înștiințează.
16 Și pe tine te va scoate din strâmtoare ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, și masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.
17 Dar dacă-ți aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.
18 Supărarea să nu te împingă la batjocură, și mărimea prețului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!
19 Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz și chiar toate puterile pe care le-ai putea desfășura?
20 Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor!
21 Ferește-te să faci rău, căci suferința te îndeamnă la rău!
22 Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să-i învețe pe alții ca El?
23 Cine Îi cere socoteală de căile Lui și cine îndrăznește să-I spună: «Faci rău»?
24 Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească!
25 Orice om le privește, fiecare muritor le vede de departe.
26 Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns.
27 Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur și dă ploaia,
28 pe care norii o strecoară și o picură peste mulțimea oamenilor.
29 Și cine poate pricepe ruperea norului și bubuitul cortului Său?
30 Iată, El Își întinde lumina în jurul Lui și acoperă adâncimile mării.
31 Prin aceste mijloace, El judecă popoarele și dă belșug de hrană.
32 Ia fulgerul în mână și-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.
33 Dă de veste că e de față printr-un bubuit, și până și turmele Îi simt apropierea.
1 Timotei 3 : 14 – 16
14 Îți scriu aceste lucruri cu nădejdea că voi veni în curând la tine.
15 Dar dacă voi zăbovi, să știi cum trebuie să te porți în Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului.
16 Și, fără îndoială, mare este taina evlaviei: „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă.”
Leave a Reply