Despre ce spune Biblia minte tulburată – Toate versetele biblice despre minte tulburată

Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc minte tulburată

Romani 12 : 2
2 Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.

Ioan 14 : 27
27 Vă las pacea , vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!

Ioan 14 : 1
1 Să nu vi se tulbure inima! Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine!

Filipeni 4 : 13
13 Pot totul în Hristos, care mă întărește.

1 Corinteni 10 : 13
13 Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.

1 Ioan 5 : 14
14 Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.

Proverbele 19 : 21
21 Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlinește.

2 Corinteni 12 : 9
9 Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.

Iacov 4 : 7
7 Supuneți-vă dar lui Dumnezeu! Împotriviți-vă Diavolului, și el va fugi de la voi!

Ioan 3 : 16
16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

1 Ioan 1 : 9
9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.

1 Ioan 3 : 8
8 Cine păcătuiește este de la Diavolul, căci Diavolul păcătuiește de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările Diavolului.

Romani 15 : 4
4 Și tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.

1 Corinteni 2 : 1 – 16
1 Cât despre mine, fraților, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau o înțelepciune strălucită.
2 Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit.
3 Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos și plin de cutremur.
4 Și învățătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere,
5 pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
6 Totuși, ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârșiți este o înțelepciune, dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, care vor fi nimiciți.
7 Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu spre slava noastră mai înainte de veci
8 și pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei.
9 Dar, după cum este scris, „lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”.
10 Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.
11 Într-adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului în afară de duhul omului, care este în el? Tot așa, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu.
12 Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.
13 Și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești.
14 Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește.
15 Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, și el însuși nu poate fi judecat de nimeni.
16 Căci „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învățătură?” Noi însă avem gândul lui Hristos.

Matei 6 : 1 – 34
1 Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altminteri, nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.
2 Tu dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și în ulițe, ca să fie slăviți de oameni! Adevărat vă spun că și-au luat răsplata.
3 Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta,
4 pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti .
5 Când vă rugați, să nu fiți ca fățarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile ulițelor, ca să fie văzuți de oameni! Adevărat vă spun că și-au luat răsplata.
6 Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.
7 Când vă rugați, să nu bolborosiți aceleași vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulțime de vorbe, vor fi ascultați.
8 Să nu vă asemănați cu ei; căci Tatăl vostru știe de ce aveți trebuință mai înainte să-I cereți voi.
9 Iată dar cum trebuie să vă rugați: «Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-Se Numele Tău;
10 vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta: precum în cer, și pe pământ!
11 Pâinea noastră cea de toate zilele[1] dă-ne-o nouă astăzi;
12 și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri[2] ;
13 și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de Cel Rău! Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin!»
14 Dacă le iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre.
15 Dar dacă nu le iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.
16 Când postiți , să nu vă luați o înfățișare posomorâtă, ca fățarnicii, care își sluțesc fețele ca să li se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata.
17 Ci tu, când postești, unge-ți capul și spală-ți fața,
18 ca să te arăți că postești nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.
19 Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții;
20 ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură!
21 Pentru că, unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.
22 Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;
23 dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Așa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!
24 Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau îl va urî pe unul și îl va iubi pe celălalt, sau va ține la unul și îl va nesocoti pe celălalt: nu puteți sluji și lui Dumnezeu, și lui Mamona.
25 De aceea vă spun: nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea, nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca! Oare nu este viața mai mult decât hrana, și trupul — mai mult decât îmbrăcămintea?
26 Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare, și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?
27 Și apoi cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?
28 Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes;
29 totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.
30 Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?
31 Nu vă îngrijorați dar zicând: «Ce vom mânca?» sau: «Ce vom bea?» sau: «Cu ce ne vom îmbrăca?»
32 Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele.
33 Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra!
34 Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.

Efeseni 2 : 8 – 9
8 Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Luca 12 : 25
25 Și apoi cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieții lui?

2 Corinteni 4 : 18
18 Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.

Efeseni 4 : 23
23 și să vă înnoiți în duhul minții voastre

Proverbele 28 : 13
13 Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *