Despre ce spune Biblia filozofie – Toate versetele biblice despre filozofie

Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc filozofie

Coloseni 2 : 8
8 Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos!

Tit 3 : 9 – 10
9 Dar de întrebările nebune, de înșirările de neamuri, de certuri și ciorovăieli privitoare la Lege ferește-te, căci sunt nefolositoare și zadarnice!
10 După întâia și a doua mustrare, îndepărtează-te de cel ce aduce dezbinări,

1 Corinteni 2 : 13
13 Și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești.

1 Timotei 6 : 20
20 Timotei, păzește ce ți s-a încredințat; ferește-te de flecăriile lumești și de împotrivirile științei pe nedrept numite astfel,

1 Corinteni 2 : 1 – 5
1 Cât despre mine, fraților, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau o înțelepciune strălucită.
2 Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit.
3 Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos și plin de cutremur.
4 Și învățătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere,
5 pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

1 Corinteni 2 : 6 – 10
6 Totuși, ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârșiți este o înțelepciune, dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, care vor fi nimiciți.
7 Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu spre slava noastră mai înainte de veci
8 și pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei.
9 Dar, după cum este scris, „lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”.
10 Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.

1 Corinteni 1 : 21
21 Căci, întrucât lumea cu înțelepciunea ei nu L-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să-i mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii.

Coloseni 2 : 16 – 19
16 Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat,
17 care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.
18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-și voia lui însuși printr-o smerenie și închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deșartă, prin gândurile firii lui pământești,
19 și care nu se ține strâns de Capul din care tot trupul, hrănit și bine închegat, cu ajutorul încheieturilor și al legăturilor, își primește creșterea pe care i-o dă Dumnezeu.

Eclesiastul 7 : 1 – 29
1 Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor și ziua morții decât ziua nașterii.
2 Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îți aduci aminte de sfârșitul oricărui om, și cine trăiește își pune la inimă lucrul acesta.
3 Mai bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feței, inima se face mai bună.
4 Inima înțelepților este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.
5 Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului decât să asculți la cântecul celor fără minte,
6 căci râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Și aceasta este o deșertăciune.
7 Averea luată prin silă îl înnebunește pe cel înțelept, și mita strică inima.
8 Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat.
9 Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuiește în sânul nebunilor!
10 Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?”, căci nu din înțelepciune întrebi așa!
11 Înțelepciunea prețuiește cât o moștenire și chiar mai mult pentru cei ce văd soarele.
12 Căci ocrotire dă și înțelepciunea, ocrotire dă și argintul; dar un folos mai mult al științei este că înțelepciunea îi ține în viață pe cei ce o au.
13 Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb?
14 În ziua fericirii fii fericit, și în ziua nenorocirii gândește-te că Dumnezeu le-a făcut și pe una, și pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată ști nimic din ce va fi după el!
15 Tot felul de lucruri am văzut în zilele deșertăciunii mele. Este câte un om fără prihană care piere în neprihănirea lui și este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui.
16 Nu fi prea neprihănit și nu te arăta prea înțelept: pentru ce să te pierzi singur?
17 Dar nu fi nici peste măsură de rău și nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?
18 Bine este să ții la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o lași din mână, căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea.
19 Înțelepciunea îl face pe cel înțelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate.
20 Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.
21 Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-o auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!
22 Căci știe inima ta de câte ori i-ai vorbit și tu de rău pe alții.
23 Toate acestea le-am cercetat cu înțelepciune. Am zis: „Mă voi înțelepți.” Dar înțelepciunea a rămas departe de mine.
24 Cu mult mai departe decât era mai înainte și ce adâncă! Cine o va putea găsi?
25 M-am apucat și am cercetat toate lucrurile cu gând să înțeleg, să adâncesc și să caut înțelepciunea și rostul lucrurilor și să pricep nebunia răutății și rătăcirea prostiei.
26 Și am găsit că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este o cursă și un laț și ale cărei mâini sunt niște lanțuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.
27 Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetând lucrurile unul câte unul, ca să le pătrund rostul;
28 iată ce-mi caută și acum sufletul și n-am găsit: din o mie am găsit un om, dar o femeie n-am găsit în toate acestea.
29 Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu i-a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii.

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *