Acestea sunt versetele biblice despre care vorbesc timiditate
Filipeni 4 : 6 – 9
6 Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri!
7 Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.
8 Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească.
9 Ce ați învățat, ce ați primit și auzit de la mine și ce ați văzut în mine, faceți! Și Dumnezeul păcii va fi cu voi.
2 Timotei 1 : 7
7 Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință.
Evrei 13 : 2
2 Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii prin ea i-au găzduit, fără să știe, pe îngeri!
Galateni 5 : 22 – 25
22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia,
23 blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este Lege.
24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei.
25 Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul.
Iacov 1 : 22
22 Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri!
1 Corinteni 13 : 1 – 13
1 Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
2 Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic.
3 Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic.
4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău,
6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
7 acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.
8 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfârșit.
9 Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte,
10 dar când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se va sfârși.
11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
12 Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci vom vedea față în față. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.
13 Acum dar rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
Filipeni 3 : 13 – 14
13 Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu în Hristos Isus.
1 Petru 3 : 15
15 Ci sfințiți-L în inimile voastre pe Hristos ca Domn!” Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă,
2 Petru 2 : 1 – 22
1 În norod s-au ridicat și proroci mincinoși, cum și între voi vor fi învățători mincinoși, care vor strecura pe furiș erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat și vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.
2 Mulți îi vor urma în destrăbălările lor. Și din pricina lor calea adevărului va fi vorbită de rău.
3 În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înșelătoare, să aibă un câștig de la voi. Dar osânda îi paște de multă vreme, și pierzarea lor nu dormitează.
4 Căci, dacă nu i-a cruțat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjurați de întuneric, legați cu lanțuri și păstrați pentru judecată;
5 dacă n-a cruțat El lumea veche, ci l-a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alți șapte inși, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiți;
6 dacă a osândit El la pieire și a prefăcut în cenușă cetățile Sodoma și Gomora, ca să le slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire;
7 și dacă l-a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viața destrăbălată a acestor stricați
8 (căci neprihănitul acesta care locuia în mijlocul lor își chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit din pricina celor ce vedea și auzea din faptele lor nelegiuite),
9 înseamnă că Domnul știe să-i izbăvească din încercare pe oamenii cucernici și să-i păstreze pe cei nelegiuiți ca să fie pedepsiți în ziua judecății:
10 mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia și disprețuiesc stăpânirea. Ca niște îndrăzneți și încăpățânați ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile,
11 pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie și putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor.
12 Dar aceștia, ca niște dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse și nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăși stricăciunea lor
13 și își vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua-n amiaza mare. Ca niște întinați și spurcați, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează împreună cu voi.
14 Le scapără ochii de preacurvie și nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt niște blestemați.
15 După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit și au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii,
16 dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriță necuvântătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei prorocului.
17 Oamenii aceștia sunt niște fântâni fără apă, niște nori alungați de furtună: lor le este păstrată negura întunericului.
18 Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, îi momesc cu poftele cărnii și cu desfrânări pe cei ce de-abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
19 Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înșiși sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
20 Într-adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” și: „Scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăși în mocirlă.”
Psalmul 139 : 13 – 18
13 Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele:
14 Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15 Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
16 Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17 Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor!
18 Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
Ioan 20 : 21
21 Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.”
Isaia 53 : 1 – 12
1 Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut brațul Domnului?
2 El a crescut înaintea Lui ca o Odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
3 Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă.
4 Totuși, El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit.
5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.
6 Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
7 Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8 El a fost luat prin apăsare și judecată, dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese șters de pe pământul celor vii și lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
9 Groapa Lui a fost pusă între cei răi, și mormântul Lui — la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârșise nicio nelegiuire și nu se găsise niciun vicleșug în gura Lui.
10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință… Dar după ce Își va da viața ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile, și lucrarea Domnului va propăși în mâinile Lui.
11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui și Se va înviora. „Prin cunoștința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune mulți oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu[3] și va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
12 De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari și va împărți prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine Însuși la moarte și a fost pus în numărul celor fără de lege, pentru că a purtat păcatele multora și S-a rugat pentru cei vinovați.”
Psalmul 119 : 165
165 Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta, și nu li se întâmplă nicio nenorocire.
Romani 12 : 1 – 27
1 Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
2 Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.
3 Prin harul care mi-a fost dat, eu îi spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință pe care i-a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia.
4 Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, și mădularele n-au toate aceeași slujbă,
5 tot așa și noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora.
6 Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei să-l întrebuințeze după măsura credinței lui.
7 Cine este chemat la o slujbă să se țină de slujba lui. Cine îi învață pe alții să se țină de învățătură.
8 Cine îi îmbărbătează pe alții să se țină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuiește să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie.
9 Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău și lipiți-vă tare de bine!
10 Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească! În cinste, fiecare să-i dea întâietate altuia!
11 În sârguință fiți fără preget! Fiți plini de râvnă cu duhul! Slujiți-I Domnului!
12 Bucurați-vă în nădejde! Fiți răbdători în necaz! Stăruiți în rugăciune!
13 Ajutați-i pe sfinți când sunt în nevoie! Fiți primitori de oaspeți!
14 Binecuvântați-i pe cei ce vă prigonesc: binecuvântați, și nu blestemați!
15 Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng!
16 Aveți aceleași simțăminte unii față de alții! Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite! Să nu vă socotiți singuri înțelepți!
17 Nu întoarceți nimănui rău pentru rău! Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor!
18 Dacă este cu putință, atât cât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii!
19 Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „«Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti», zice Domnul”!
20 Dimpotrivă, „dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui”.
21 Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine!
Leave a Reply